Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Bravo jucătorilor, rușine pentru teren!

Probabil că terenul de pe Arena Națională spune ceva despre noi toți, nu numai despre „gospodarii” stadionului. Suntem nu doar părtași, ci și complici ai acestei stări de nepăsare cronice. Așa că batalioanele acelea române invocate de scenografia dinamovistă riscă […]

...

Alt monstru, aceleași monstruozități

Se repetă scenariul. O fostă gimnastă, nu oarecare, își acuză antrenorul sau medicul pentru agresiune sexuală. Cazul americancei Marcia Frederick (sportivă din generația Nadiei, campioană mondială la paralele în 1978) seamănă în linii generale cu imensul dosar Larry Nassar, fostul […]

...

Antrenori degeaba?

Pentru că filantropul de dată recentă din Ştefan cel Mare nu vorbeşte doar ca să se afle în treabă, să desluşim mesajul. Nu ne aflăm în situaţia clasică a celui care aruncă piatra în apă ca să sară mai mulţi […]

...

Lecţia de norvegiană

Înfrângerea CSM-ului în faţa norvegiencelor de la Vipers Kristiansand, 26-31, este un mesaj. Un dublu mesaj. Primul, că schimbările dese nu sunt cheia marilor succese. Al doilea afirmă răspicat că o colecţie de vedete nu formează o echipă. Observaţi, numai […]

...

Rus, o victimă

Să sperăm că Laurențiu Rus a fost din proprie inițiativă la spitalul unde victima lui primea asistență medicală. Chipul acestuia nu exprima nici pe departe compasiune ori îngrijorare în momentul în care părăsea terenul, urmare a eliminării dictate de arbitrul […]

...

Pintea. Nu haiducul, handbalista

Crina ştie că nu toţi putem fi Cristina Neagu. Şi este un om care prin muncă a ajuns să-și împlinească visul. Prin muncă grea

Permalink to Pintea. Nu haiducul, handbalista
joi, 7 decembrie 2017, 9:40

Folosirea excesivă a adjectivelor le goleşte de conţinut şi sfârşeşte prin a scoate din minţi cititorul. De aceea, dacă aş cataloga drept „tulburător” interviul pe care Crina Pintea i l-a acordat colegului Marian Ursescu nu aş face decât să prelungesc o ali(e)nare lingvistică. De fapt, nici nu a fost un interviu. A fost o confesiune, nu o discuţie rece sportiv-ziarist. Un om i-a mărturisit altui om prin ce a trecut ca să devină cineva. Cu o linişte şi o detaşare demne de cel mai adânc respect. Şi în loc de „tulburător” putem scrie emoţionant. Sau impresionant. Să nu ne ferim de cuvintele simple, ele rostesc adevărul!

Simplitatea
Handbalista Crina Pintea, una dintre cele mai bune românce în meciul victorios cu Spania, este ea însăşi un om simplu. Un admirabil om simplu, ipostază după care ar trebui să tânjim cu toţii. Stare de graţie pe care am pierdut-o în goana după surogate sofisticate. Ni se pare că devenim mai interesanţi complicând lucrurile. Ea, nu. Nu a avut timp pentru asemenea piruete existenţiale. Mai ales în copilărie. Crina vorbeşte sincer, spune ce gândeşte şi gândeşte profund. Este nivelul de înţelegere la care ajungi când viaţa te încearcă.

Avea un vis
Crina a început să practice sportul de performanţă la 16 ani. O vârstă la care alţi tineri află că nu au aptitudini şi că ar face bine să se dedice altor pasiuni. Până atunci, în mijlocul adolescenţei, eroina noastră – putem să-i zicem aşa, parcă are ceva şi din Vitoria Lipan a lui Sadoveanu, şi din Mara lui Slavici, nu vi se pare? – muncise la câmp; săpase, dăduse cu coasa, mulsese oile. Avea grijă de fratele şi sora mai mici, mergea la şcoală. Dar avea un vis. Adormea cu gândul că părinţii vor consimţi să o lase la handbal. Visa că într-o bună zi o să ajungă să facă sport de performanţă. Visa şi visa sus: să îmbrace tricoul naţionalei. Atunci când aproape că încetase să mai viseze, într-o zi geroasă de iarnă, aşa cum sunt zilele şi lunile de iarnă în Moldova, la Podu Turcului, în acea zi când natura poate îşi curăţa conştiinţa de mizeriile lumii, o maşină s-a oprit lângă fata care se întorcea de la şcoală. Era profesorul de sport care îi deschidea uşa spre vis.

Viaţa, subiect de film
Nu o să vă povestesc interviul, vă las plăcerea să îl recuperaţi din arhiva gsp.ro. O să mai amintesc doar seninătatea cu care vorbeşte sau mai degrabă evită să vorbească Pintea despre relaţia profesională şi (in)umană cu Gheorghe Tadici. Altfel, prin forţa faptelor personajului central, povestea Crinei are toate datele pentru a fi ecranizată. Numai să nimerească pe mâinile unui scenarist şi ale unui regizor care cunosc nu doar meserie, ci şi drumul spre simplitatea evocată mai înainte! Am observat că imaginea Crinei din partida contra Spaniei, aprigă, hotărâtă, solidară cu celelalte fete, cu proiecţia personajului din interviu se suprapun perfect. Reuşita nu îmi aparţine, este a ei. Pivotul naţionalei României, care ştie că nu este nici cea mai îndemânatică, nici cea mai rapidă jucătoare şi că nu ne este dat tuturor să fim Cristina Neagu. În materie de înţelepciune însă, s-ar putea ca Pintea să ne dea lecţii tuturor.

Frumuseţea sufletească a Crinei Pintea, croită din stofa visurilor cusute cu greutăţi, ne arată că poţi fi aristocrat şi când te-ai născut într-un sat din Moldova. Că tot se vorbeşte la nesfârşit, zilele astea, despre regalitate, regi şi titluri nobiliare.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

Dragos (1 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 11:45

Iti multumim, Crina Pintea!
Frumos articol, Domnule Cristian Geambasu!

Costel Tudor (7 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 12:35

Uite ca se poate ! Se poate si fara cei doi puscariasi , jiji si mimi in prim plan ! Se poate cu sportivi adevarati , sportivi demni de toata lauda precum aceasta fata minunata , CRINA PINTEA !!!

Costel Tudor (7 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 12:47

Uite ca se poate ! Se poate si fara cei doi puscariasi jiji si mimi , in prim plan si zi de zi !!! Se poate postand articole despre sportivi adevarati , sportivi de mare valoare precum aceasta fata minunata de la care toti tineri au de invatat !!! Ce poate invata un tanar de la cei doi puscariasi ? Eu stiu ca presa are si un rol educativ ! Toata stima Dle. Geambasu !

axel (28 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 13:14

Foarte frumos scris!

PS: Domnule Geambasu, sper ca sunteti constient ca exemplele din opere literare pe care le oferiti publicului sunt (pe langa necunoscute lui) incorecte politic, dupa ultimele calificative neo-marxiste.

rammstein (35 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 13:22

gata!!…sa vedem daca o mai pupam in cur pe firea 2 a handbalului dambovitean dupa faza asta de calificari..

Neagu#theBest (13 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 14:37

Articol pe care il asteptam de luni de zile. Scris bine. Mai putin faptul ca geambasu generalizeaza. Proiecteaza ceea ce gandeste el , pe noi toti. Putin patetic, dar nah… din pacate autorul scrie cum bate vantul. La victorii ode, la infrangeri hyena.

ror (5 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 15:01

Admirabil articol, il pun in rama, ….nu stiu ce aveti in ultima vreme ati inceput sa faceti proza de foarte buna calitatela gsp.ro.., parerea mea, bravo Cristian

prisacariu (2 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 15:08

Felicitari pentru articol.Societatea romaneasca are nevoie si de asemenea oameni simpli si gandurile lor pentru a se insanatosi.Sunt pline televiziunile si presa de turmele de pitipoance , fite si feciori de bani gata analfabeti care nu merita sa treaca prin mintea si condeiul unui ziarist.Va doresc succes si mi-as dori sa va urmeze cat mai multi jurnalisti in a gasi si prezenta adevaratele valori ale Romaniei!

itu52 (128 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 15:47

O piruetă pe semicerc este floare la ureche pentru un tânăr care la 14 ani
și-a armonizat mișcările trunchiului pe mânerul coasei. Mulsul oii și handbalul manipulează obiecte asemănătoare ca formă și mărime. Unde mai pui că aceste îndeletniciri, nu au nimic în comun cu lenea. Se practică în natură, la răsărit de soare, cu eleganță și multă, multă răbdare. Natura a fortificat-o, la 16 ani a început șlefuirea, handbalul fiind norocosul beneficiar al multiplelor posibilități. Simplitatea și îndemânarea, rodul muncii în natură, contrapun filozofiei muncii, izvorâtă din aburii crâșmelor.

Daniel (1 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 16:05

Comentariul tău…A fost profesorul de matematică şi nu de sport cel care a luat legătura cu dnl Tadici.Ştiu deoarece este socrul meu….

Cristian Geambaşu (774 comentarii)  •  7 decembrie 2017, 17:36

Scuze pentru greșeala, am preluat-o din interviu. Toată lauda deci domnului profesor de matematica atunci!

Comentează