Andrei la porţile istoriei
Când vom înţelege că tinereţea este un privilegiu, nu un handicap, ne vom fi vindecat de idei preconcepute
Există mai multe feluri de a intra în istorie. Prin fapte deosebite, care te ridică deasupra oamenilor obişnuiţi. Poţi penetra însă istoria şi prin statistică. Andrei Vlad, titularul buturilor în meciul de la Plzen, a devenit cel mai tânăr portar din istoria Stelei în cupele europene. Evenimentul s-a produs într-o partidă cu o miză aproximativă, pierdută de echipa lui cu un foarte periculos 0-2 şi într-o grupă în care lucrurile erau cumva lămurite. Portarul are însă norocul să fie poveste aparte în tabloul mare al unui meci.
Pedagogie empirică
La 18 ani, 7 luni şi 8 zile, Andrei Vlad poate aspira şi la glorie autentică, nu doar la recorduri izvorâte din cifre şi numere. Şi da!, se vor găsi destui să ne certe că ne grăbim cu laudele. Am aprofundat demult teoria străveche despre crescutul corniţelor şi copiii care trebuie mângâiaţi în somn, că altfel li se urcă laudele la cap şi o iau razna. Ce ignoră totuşi genul acesta de pedagogie empirică este reversul medaliei. Fără o vorbă bună, în lipsa unei încurajări, a unei laude sincere, un copil, un tânăr, chiar un om în toată puterea cuvântului poate ajunge să se hrănească doar din frustrări.
Liniştea ca stare de spirit
Nu ştiu cum va evolua Andrei Vlad. Nu ştiu nici dacă va evolua. Nu ştie nimeni, nici el însuşi. Nu am nici trufia să îl consider un pariu al meu. Nu fac pariuri în general, iar pariuri cu destine niciodată. Cred însă că printre puţinele privilegii ale meseriei de ziarist se numără şi acela că atunci când te afli în faţa unei promisiuni poţi spune ce simţi. Cu riscul de a te înşela, dar fără a înşela pe nimeni. Este ceva care mă îndeamnă să cred că fără accidente fotbalistice şi de viaţă, Andrei va deveni unul dintre marii portari ai României. Ce este acest ceva? Poate atitudinea suverană pe care o transmite atunci când îşi apără poarta. Posibil liniştea care-i respiră din gesturi, privirea concentrată, elasticitatea mişcărilor, reflexele care nu sunt numai rodul unor stimuli instinctuali, ci şi suma unui proces care pleacă de la etajul superior.
Mâine, adică azi
De ce nu ne-am gândi că Andrei Vlad poate fi un Casillas al nostru? Probabil din acelaşi complex de inferioritate care ne împiedică nu o dată să privim cerul şi ne îndeamnă să focalizăm caldarâmul. Iker apăra poarta Realului la 18 ani cu maturitatea ilustrată de alţii la 35, Andrei Vlad este portarul de mâine al Stelei. Un mâine palpabil şi foarte aproape, nu pentru că Niţă nu şi-ar face foarte bine treaba, ci pentru că el reprezintă prezentul lipit de crepuscul. Craiova are meritul incontestabil de a fi descoperit, apoi de a fi crescut şi propus un asemenea talent şi este de mirare uşurinţa cu care Andrei a fost lăsat să plece din Bănie. Fosta mare echipă a Craiovei respira mai ales din tinereţea lui Balaci, a lui Ţicleanu, a lui Geolgău, a lui Irimescu, iar proiectul de acum era, mi se pare, cu atât mai atrăgător prin cultivarea tinereţii autohtone. Dar asta e, banii lui Gigi Becali fac cărare prin cele mai dese păduri.
Îţi urez înţelepciune, sănătate şi noroc, Andrei Vlad! Pe toate celelalte le ai, slavă Domnului!