Evadarea din gulagul Maşa

Probabil că asta îi deosebeşte pe campioni de ceilalţi oameni. Puterea de a se metamorfoza. Ce diferenţă între felul în care arăta Simona Halep la Wuhan şi strălucirea din jocul de acum contra Şarapovei!

Sunt şi alte lucruri care îi despart pe campioni de cei care urmăresc meciurile campionilor. Primii trec mai repede peste îndoielile existenţiale. Când te apuci să faci sport de performanţă, nu îţi garantează nimeni succesul, gloria, confortul material. Nu ştii dacă te aşteaptă împlinirea sau ratarea la capătul unui drum presărat cu sacrificii, renunţări, muncă, iar sacrificii, iar renunţări. Renunţări şi sacrificii care presupun câteodată şi atentate la integritatea propriului trup.

Cum a fost posibilă prima victorie a Simonei Halep în faţa Şarapovei, după o consecuţie de 7 înfrângeri? Simplu, Simona jucând mai bine decât Maria. Să detaliem simplitatea. A fost prima dată în istoria întâlnirilor dintre cele două când românca nu a mai arătat ca o outsideră. Nu ştiu cum a reuşit asta, dar se simţea din privirile schimbate peste fileu că Simona nu se mai consideră subalterna Mariei. De aici, din atitudinea curajoasă a pornit totul. Forţa şi precizia loviturilor, serviciul constant tare şi plasat, alternarea mingilor plate cu cele liftate, deplasarea ca în zilele cele mai bune. Nu a fost totul perfect, sigur că da. A ajutat-o şi Şarapova cu cele 39 de greşeli neforţate, dar multe dintre acestea purtau în ele obida că adversara s-a eliberat de frică, de complexe, de sentimentul lui deja vu, deja vecu. Deja văzut, deja trăit.

O victorie cu 6-2, 6-2 împotriva Şarapovei valorează cât un Grand Slam pentru Simona. Eliberarea de obsesie este nepreţuită şi poate fi motorul pentru etapa următoare a carierei. Una a liniştii. Şi a certitudinii că ai respectul tuturor. Poate că drumul spre numărul 1 mondial trebuia să treacă prin gulagul Maşa.

Nu în cele din urmă, un gând şi pentru Andrei Pavel, noul antrenor al Simonei. Singurul deocamdată, că Darren, drăguţul, se bucură de la distanţă. Andrei Pavel, cel pe care l-am suspectat nu o dată că în spatele calmului ascunde şi o lipsă de implicare. Schimbarea în bine a jocului Simonei – soliditatea serviciului, variaţia loviturilor, răbdarea arătată acum – nu este întâmplătoare. Poate că şi pentru Andrei, nu doar pentru Simona, meciul cu Şarapova este o piatră de hotar.

A, să nu uit! La proxima întâlnire sunt convins că Şarapova nu va mai avea nevoie de YouTube ca să îşi aducă aminte cum joacă Halep.