Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Puf, puf, puf! Nu de trei ori, de 20!

Ar trebui să fim surprinşi că Froome a fost prins dopat? Dar a fost dopat cvadruplul câştigător al Turului Franţei? Fiindcă trebuie să funcţioneze prezumpţia de nevinovăţie, aşa ne învaţă omenia şi prostia. Mai ales că ne aflăm în faţa […]

...

România, o pâiniţă interesantă

O cunoaşteţi pe Cyntia Tomescu? Acum poate că da, ea este singura jucătoare română care venit la declaraţii după înfrângerea în faţa Cehiei. Deşi nu evoluase niciun minut în optimea de finală care consemnase eliminarea României de la Campionatul Mondial. […]

...

4 fundaşi asistenţi

Să reţinem echipa aliniată de Steaua la Botoşani. Niţă – Enache, Larie, Bălaşa, Momcilovici – Pintilii, Filip – Man, Achim, Fl. Tănase – Gnohere. Nu a fost nici de data aceasta un „11” standard. Sau unul de gală dacă preferaţi. […]

...

Experimentul

Statistica ne spune că Steaua a jucat mai bine decât Lugano. Rezultatul final, 2-1 pentru elveţieni, arată altceva. Nu am descoperit cu asta vreun continent scufundat, dar presupusul paradox trebuie explicat cumva. Statistica parşivă Posesie superioară, 58 la sută contra […]

...

Helveţi şi halviţă

Impresiile la cald sunt periculoase. Ca şi scorul, 2-0 pentru Lugano la pauză. Lugano. Ştiţi, elveţienii aceia mai mult italieni, vai de capul lor, ce mai, au venit la FCSB, chiaburii, bogaţii Ligii 1, să cerşească un pic de milă. […]

...

Evadarea din gulagul Maşa

Probabil că asta îi deosebeşte pe campioni de ceilalţi oameni. Puterea de a se metamorfoza. Ce diferenţă între felul în care arăta Simona Halep la Wuhan şi strălucirea din jocul de acum contra Şarapovei!

Permalink to Evadarea din gulagul Maşa
miercuri, 4 octombrie 2017, 5:26

Sunt şi alte lucruri care îi despart pe campioni de cei care urmăresc meciurile campionilor. Primii trec mai repede peste îndoielile existenţiale. Când te apuci să faci sport de performanţă, nu îţi garantează nimeni succesul, gloria, confortul material. Nu ştii dacă te aşteaptă împlinirea sau ratarea la capătul unui drum presărat cu sacrificii, renunţări, muncă, iar sacrificii, iar renunţări. Renunţări şi sacrificii care presupun câteodată şi atentate la integritatea propriului trup.

Cum a fost posibilă prima victorie a Simonei Halep în faţa Şarapovei, după o consecuţie de 7 înfrângeri? Simplu, Simona jucând mai bine decât Maria. Să detaliem simplitatea. A fost prima dată în istoria întâlnirilor dintre cele două când românca nu a mai arătat ca o outsideră. Nu ştiu cum a reuşit asta, dar se simţea din privirile schimbate peste fileu că Simona nu se mai consideră subalterna Mariei. De aici, din atitudinea curajoasă a pornit totul. Forţa şi precizia loviturilor, serviciul constant tare şi plasat, alternarea mingilor plate cu cele liftate, deplasarea ca în zilele cele mai bune. Nu a fost totul perfect, sigur că da. A ajutat-o şi Şarapova cu cele 39 de greşeli neforţate, dar multe dintre acestea purtau în ele obida că adversara s-a eliberat de frică, de complexe, de sentimentul lui deja vu, deja vecu. Deja văzut, deja trăit.

O victorie cu 6-2, 6-2 împotriva Şarapovei valorează cât un Grand Slam pentru Simona. Eliberarea de obsesie este nepreţuită şi poate fi motorul pentru etapa următoare a carierei. Una a liniştii. Şi a certitudinii că ai respectul tuturor. Poate că drumul spre numărul 1 mondial trebuia să treacă prin gulagul Maşa.

Nu în cele din urmă, un gând şi pentru Andrei Pavel, noul antrenor al Simonei. Singurul deocamdată, că Darren, drăguţul, se bucură de la distanţă. Andrei Pavel, cel pe care l-am suspectat nu o dată că în spatele calmului ascunde şi o lipsă de implicare. Schimbarea în bine a jocului Simonei – soliditatea serviciului, variaţia loviturilor, răbdarea arătată acum – nu este întâmplătoare. Poate că şi pentru Andrei, nu doar pentru Simona, meciul cu Şarapova este o piatră de hotar.

A, să nu uit! La proxima întâlnire sunt convins că Şarapova nu va mai avea nevoie de YouTube ca să îşi aducă aminte cum joacă Halep.

Comentarii (53)Adaugă comentariu

Alex (10 comentarii)  •  7 octombrie 2017, 13:57

Din momentul asta, domnule Geambasu, nu mai aveti voie sa scrieti de Simona. V-ati batut joc de ea destul in articolul cu Transpiratia. Felicitari Simona!

Rizea (1 comentarii)  •  7 octombrie 2017, 14:20

Meriți tot ce ți se întâmplă, copil muncit și fără copilărie! Noi nu te merităm! Am plâns cu tine, ne-am bucurat cu tine (de cele mai multe ori) și nu putem decât să- ți multumim . Apropo, știi cum ne lăudăm acum? Toți zicem ,,Suntem number one!" Te iubim și suntem ai tăi pentru totdeauna!😘

Urod (105 comentarii)  •  7 octombrie 2017, 15:21

Doar Simona....nu o spun cu răutate, dar mereu ți -am scris ca ești pre dur cu ea....în tenis , top ten . niciodată nu poate fi criticat...