Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Radiografia

Vă îndemnam şi mă îndemnam să urmărim semifinalele Turneului Campioanelor. Era un posibil exerciţiu terapeutic după eliminarea Simonei Halep. Penultimul act al întrecerii de la Singapore a arătat ceva foarte important. Au ajuns acolo cele mai bune jucătoare. Cele mai […]

...

O privire, doar atât

Poate că femeia aceea merita o privire, dacă nu un autograf. Era o româncă şi purta în mâini un steag tricolor. Venise jos în tribună, la un pas de ieşirea jucătoarelor în tunel. Cătrănită, Simona Halep a trecut pe lângă […]

...

O, Caroline!

Nu trebuie să ştii să pierzi, de-abia atunci eşti rătăcit ca sportiv, când te familiarizezi cu înfrângerea. Dacă nu suferi când eşti învins, dacă te împaci uşor cu eşecul, mergi pe un drum înfundat. Trebuie să ştii altceva însă. Să […]

...

Adam fără Eva. Dar cu Edy şi cu Denis

Într-un clasament al eficacităţii din fotbalul european, Gnohere se situează peste Neymar şi peste Cristiano Ronaldo, înscriind în medie un gol la 95 de minute. Ca să vedeţi ce perversităţi propune statistica. Prin comparaţie, Alibec, cel care potrivit patronului fecesebist […]

...

La Singapore se mănâncă altceva decât la Beijing!

Au trecut două săptămâni de la finala de la Beijing dintre Simona Halep şi Caroline Garcia. Atunci a câştigat franţuzoaica. Autoritar, cu o evoluţie fără fisură, dar în faţa unei românce care încă nu reuşise să digere bucuria provocată de […]

...

Să profităm de Roger! Cât mai putem

Federer a părăsit în sferturi US Open, dar gândeşte în perspectivă. Iar perspectiva imediată ne spune că tot ei, bătrânii, se vor bate pentru titluri

Permalink to Să profităm de Roger! Cât mai putem
vineri, 8 septembrie 2017, 9:15

Frumoasă declaraţia lui Federer după înfrângerea în faţa lui Del Potro, în sferturi la US Open. „Ar trebui să doară. Şi chiar doare, dar cu sezonul pe care l-am avut e mai uşor să aşezi totul în perspectivă. Îmi va trece repede”.

Îl apără titlurile
Federer vorbeşte despre perspectivă. Când un mare sportiv vorbeşte despre perspectivă şi tocmai a împlinit 36 de ani, te gândeşti că delirează. Pe Federer îl apără însă tocmai cele două Grand Slam-uri câştigate anul acesta, Melbourne şi Wimbledon. Dacă nu ar fi fost victoriile din Australia şi din Anglia, plus turneele de la Indian Wells, Miami sau Halle, afirmaţiile elveţianului puteau fi privite ca tentativa demnă de milă a unui imens campion de a nu recunoaşte efectul devastator al trecerii timpului. Nu îşi dă seama că a sosit momentul să se retragă, dom’le! Nu înţelege că a îmbătrânit, se agaţă ca înecatul de singurul lucru pe care ştie să îl facă în viaţă.

Urmaşii căutătorilor de aur
Poate aşa ar fi sunat multe comentarii. Lumea te iubeşte cât eşti în vârf. Iar drumul de la pisc la prăpastie este atât de scurt! 4 seturi de exemplu, cât a avut nevoie del Potro să-l învingă pe Federer. Câţi dintre cei prezenţi miercuri noaptea pe arena Arthur Ashe credeţi că au rămas cu sechele emoţionale după înfrângerea lui Roger? Spectatorii l-au salutat pe învins şi l-au uitat în clipa următoare. Apoi l-au îmbrăţişat pe învingător. Sunt aceiaşi oameni care întârzie în pauzele dintre game-uri pentru că au fost să-şi cumpere un burger, sunt cei care se bucură când le aterizează vreo minge în mâini, de parcă au pescuit vreo perlă în adâncurile oceanului. Sunt urmaşii căutătorilor de aur, în stare să facă moarte de om pentru bunul lor. Este inocenţă pură şi cinism veritabil în acest tip de comportament al americanilor. Dar să nu intrăm prea departe pe un teritoriu doar în aparenţă simplu de înţeles.

Delpo, erou sau actor? Sigur, subiect de film
Să ne întoarcem la Roger, la Rafa, la Delpo. Care Delpo vine de undeva de foarte departe. Din suferinţa care l-a aruncat de pe traiectoria succesului. Nu a fost o revenire ca în filme. Realitatea este prozaică, iar urcuşul argentinianului a fost anevoios şi dureros, presărat cu nenumăratele intervenţii chirugicale pe care le-a suportat. Cariera lui chiar este un bun subiect pentru scenariul unui viitor film şi dacă semifinala cu Rafa Nadal va fi prilej pentru încă o victorie, avem asigurat şi happy end-ul made in Hollywood. Interesant ce se va întâmpla în acest meci. Spaniolul revenit în fruntea ierahiei ATP arată reîncărcat şi ceva pe deasupra, iar Del Potro şi-a regăsit echilibrul la serviciu, dar peste toate şi-a recuperat fluenţa loviturii de dreapta, probabil cea mai de temut din circuit. Nu am înţeles totuşi ce s-a întâmplat la meciul contra lui Dominic Theim. Dacă eşti bolnav, victimă a unui virus, cu respiraţia diminuată, cum poţi reveni de la 0-2 la seturi jucând din ce în ce mai bine? A fost teatru sau eroism acolo?

Nu plânge nimeni după Nole sau Andy
Din partea cealaltă a tabloului nu vine nimeni. De fapt, vine negreşit un outsider. Spaniolul Carreno Busta sau sud-africanul Kevin Anderson sunt jucători harnici şi disciplinaţi, dar sub nicio formă vedete potenţiale sau în devenire. Ar fi aici momentul să observăm că marile absenţe ale lui Djokovici, Murray sau Wawrinka nu au provocat suspine la US Open. Foarte ciudat, dar nu am auzit pe nimeni să plângă după ei. Asta apropo de recunoştinţa cu totul perisabilă a publicului. De pretutindeni, nu doar american. Ar mai fi fost şi prilejul ca în acest articol să vorbim de tineri, dacă tinerii nu şi-ar fi rupt dinţii în carnea tare a bătrânilor. Denis Şapovalov şi Andrei Rubliov pot fi nume importante mâine, foarte importante.

Tineri, nerăbdători şi necopţi
Deocamdată le lipseşte ceva, acel ceva pe care acum foarte mulţi ani îl aveau Borg, Wilander, McEnroe, Chang ori mai încoace Agassi sau Sampras. Acei copii minune aveau de partea lor nu doar forţa nestăvilită a adolescenţei, ci şi mintea unui om trecut prin greutăţile vieţii. Şapovalov şi Rubliov sunt copii ai timpului lor, foarte talentaţi, dar, mi se pare, imaturi. Necopţi nu atât în joc, cât la minte. Ar fi timpul să ne obişnuim cu asta şi să profităm cât mai este timp de dorinţa lui Federer de a juca în continuare. Asta ca perspectivă, vorba lui.

Comentarii (17)Adaugă comentariu

sparingul (1 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 10:42

Este Rublev nu Rubliov

Cristian Geambaşu (586 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 12:58

Nu, este Rubliov. Vezi raspunsul pentru pawn

NI (7 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 10:43

Federer = ARTIST , urias TALENT. O placere sa - l vezi jucand!!

pawn (60 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 10:43

"andrei rubliov" :)) uite ca-si mai aduce cineva aminte de tarkovski.

Cristian Geambaşu (586 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 12:57

Bineinteles. „Rublev” este varianta vinduta pentru anglofoni, dar el este Rubliov, ca pictorul de icoane de acum 6 secole. Si zugravit de Andrei Tarkovski.

NI (7 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 10:44

TALENT urias !!

test (15 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 11:34

vfgrgrer

Liviu (7 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 12:03

Ce tare se simte că ești fanul lui :)

Dragos (3 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 12:25

Nu prea sunteti inspirat in ultimul timp la scris despre tenis. Ati vrut o alta abordare legata de Federer dar nu prea v-a iesit. Cat despre Delpo, cum puteti sa va intrebati daca a fost teatru ? Isi permitea asa ceva cu un jucator ca Thiem ?

gheorghe (11 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 12:49

nea geambasule, matale esti un om decent la tv, doar ca te incordezi cam tare si mai sari calul uneori in scris. dar iti sta bine si cu abordari din astea mai putin 'taioase', in care mai lauzi pe unul sau altul; cred ca ne face bine tuturor un pic de abordare educativ-deliberat-optimista, in care sa vedem si partea plina a paharului, nu doar fatza de masa de sub pahar cu ce o avea ea nashpa succes mai departe! ps: mi-am zis sa nu te mai critic (deloc sau macar nu aspru :)

un oltean (115 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 13:56

Daca nu irosea alea 4 mingi de set din setul 3, avea mari sanse la al treilea GS al anului...dar na, asta e Federer...cu bune, cu rele, e cel mai mare jucator din istorie dupa parerea mea...as fi curios sa vad ce mai joaca Nadal sau Djokovic la 36 de ani...daca mai joaca...Delpo a jucat foarte bine, are dreapta aia naucitoare, plus primul serviciu care i-a mers ceas...a meritat sa castige...dar, cum zici, e o bucurie faptul ca Federer inca nu se gandeste la retragere...si chiar nu are de ce!

Vardasihan (41 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 16:40

Federer,un monument.Nu o să mai fie altul ca el în tenis.La fel cum nu o să mai fie altul ca Messi în fotbal,Michael Jordan în baschet,Nadia în gimnastică,Muhammad Ali în box.Adevărate icoane ale sportului.Frumos scris.(Parcă se simțea în meci că e ziua lui Del Potro.Roger şi când pierde,pierde frumos.Cine credea la începutul lui 2017,că Federer mai e capabil de două Grand Slam-uri?)Respect.

?????? (37 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 16:56

De ce considerați că Marcel Răducanu nu ar fi fost niciodată în vederile FRF pentru postul de selecționer al achipei naționale de fotbal ?

victor L (154 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 17:05

"Nu laudindu-te pe tine/ lustruindu-se pe el!" Sau, ata ete cind pricajitul se uita in ograda vecinului arogindu-si merite de cunoscator, si se acreste privindu-si nevasta si copiii. Apoi, perlele sint geniale "Nu plânge nimeni după Nole sau Andy". Mai trebuia inclusa la cei neplinsi si "tancul" Serena, cea care se urca pe "toace" pe scena; *** :P NB, cred ca numele tenismenilor sint scrise asa cum vor sportivii, nu organizatorii; asa ca daca Andrei a acceptat Rublev, Rublev il cheama. Altfel ii sinteti dator un miel!

Anonim (173 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 17:17

In meciul cu del Potro Federer a gresit in momente decisive (un vole la 30-30 in ultimul game si mingile din finalul tie-break-ului). I s-a intamplat asta si in 2015 si nu inteleg de ce; încrederea îi revenise în totalitate în acest fabulos an! Cine sa-i regrete pe Nole si pe Andy, care livreaza spectacol cu taraita? A.

dinamo_fan (30 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 21:07

lui Roger i-a lipsit un dram de noroc, un dram de precizie in tie-breakul setului 3 unde cred eu ca s-a jucat partida. Acolo a parut mereu in control dar cum a scapat setul de sub control. in rest Roger a topid diferenta de 8 ani din favoarea adversarului. Sa nu uitamca daca Del Potro la 28 de ani e undeva la apogeul carierei si a formei unui sportiv, Roger are 36 de ani. Diferenta pe teren nu s-a simtit. Ma intreb un federer la 28 de ani care gameuri i-ar fi lasat argentinianului in ansamblul partidei ? Tennisul va pierde enorm atunci cand Federer va decide sa se retraga, din toate punctele de vedere.

un oltean (115 comentarii)  •  8 septembrie 2017, 21:34

Horia Tecau Campion la US Open...felicitari!