Hodorogea pe muzică de Mozart
Un nou episod de comic burlesc cu aşa-zişii puşti ai Viitorului în roluri titulare. Mulţumim, nu, am mai văzut filmul, domnu' Hagi!
Acum foarte mulţi ani, Mircea Lucescu a vorbit despre umilinţă ca parte necesară a succesului în fotbal. Umilinţa nu ca atitudine umilă în faţa adversarilor. Umilinţa ca atitudine alternativă, ca formă de învăţare şi despre acceptarea ideii că nu le ştim pe toate. Umilinţa ca antiteză la trufie. Tip orgolios, Mircea Lucescu însuşi a abdicat demult de la lecţia pe care a predicat-o.
Nici tineri, nici bătrâni. Dar aroganţi
Gheorghe Hagi nu vrea să înveţe lecţia umilinţei şi asta este foarte bine până la un punct. Punctul acela a fost atins încă o dată joi seară la Ovidiu, unde Viitorul s-a cufundat în ridicol în faţa unei echipe tinere şi dezinvolte din Salzburg. Aşa cum a fost cândva şi Viitorul, vă amintiţi? Acum, n-o să vă vină să credeţi, un singur jucător dintre titulari avea sub 21 de ani: Cicâldău! Ei bine, această echipă nici tânără, nici bătrână, nici entuziastă, nici prudentă, nici arţăgoasă, dar foarte arogantă, lucrează intens la edificarea unei tradiţii. Cum să se facă de râs în cupele europene. De fapt, la poarta cupelor europene. Înainte de Salzburg a fost APOEL Nicosia. Mai an, begienii de la Gent. Scoruri de maidan, dar nu acel maidan de la Kiev. Deja nu mai poate fi o întâmplare. Campioana României atentează la gloria comicilor vestiţi ai ecranului. De la Stan şi Bran până la Buster Keaton. De la Fraţii Marx la Benny Hill şi Mister Bean. Comicul tragic al lui Charlie Chaplin nu se pune, aparţine unei categorii superioare. Neatinsă, de exemplu, de burlescul căzăturii lui Hodorogea, după ce a călcat pe minge atunci când a vrut să iasă semeţ din defensivă. Ca Gică Popescu pe timpuri.
Magicianul pufos
De ce se întâmplă aşa? De ce Viitorul este o deziluzie în Europa şi mai nou şi acasă? Poate fi un recul normal după câştigarea titlului. Poate fi relaxare sau detaşare. Să fie şi mult cântata de poeţi lipsă de experienţă? Da, dar dimensiunile dezastrului trebuie căutate şi în zone mai puţin bătătorite emoţional. Cu riscul ca Hagi să se supere iremediabil pe noi. O campanie de transferuri ciudată, ca să nu zicem pur şi simplu ratată. Priviţi-l pe Marius Constantin cum îl încalecă pe Boli când vrea să degajeze, uitaţi-vă cum eşuează Eric, magicianul pufos, într-un presupus număr de virtuozitate în faţa mijlocaşilor austrieci! Nervi, ţâfnă, toate transmise şi jucătorilor de antrenorul-manager-patron-purtător de cuvânt-predicator-şef al opoziţiei. Sfadă cu toată lumea, mă rog, nu chiar cu toată, nu cu cei care clamează că fotbalul trebuie redat celor care îl iubesc, care îl mănâncă şi sandvici, şi pe stomacul gol, deci lui Hagi. Pasiunea cea mai pură nu trebuie însă confundată cu competenţa!
Burleanu, nimic?
Uite că TAS a hotărât că Viitorul este campioană şi nu FCSB (posibil ca să nu tulbure apele!), iar Viitorul este prima care arată că a uzurpat titlul. Partea bună a acestui prim episod cu echipa din oraşul lui Mozart este că Hagi s-a mai calmat şi nu s-a mai certat cu lumea. De asemenea, după ce a ţopăit de câteva ori fără succes în faţa fundaşilor austrieci, Florinel Coman nu ne-a mai spus ce să scriem şi ce să vorbim. Reconfortant mai este şi amănuntul că după foarte mult timp, „domnul” Daum (altfel din nou obraznic cu ziariştii) şi FRF nu se mai fac vinovate de un eşec răsunător al fotbalului românesc. Deşi, mai ştii cum or fi lucrat subteran Burleanu şi Vochin ca să dărâme moralul lui Vână, Chiţu şi ceilalţi?