Europa, o bască prea mare

Sigur că se putea şi mai rău decât 0-3 cu Athletic. Putea să fie un măcel, a fost doar o instrucție cu public. Dar se putea şi mai bine? Asta e întrebarea

Simpatici spaniolii, în programul de meci îl titularizaseră pe Antun Palici, iar cu câteva ore înaintea meciului de pe San Mames îl transferaseră pentru Dinamo pe Marcel Schmelzer, căpitanul Borussiei Dortmund. Bine că nu a auzit şi domnul Negoiţă, că suferea omul vreun atac de panică.

Dar astea sunt glume involuntare, dovadă că nici pe la ei lumea de la măsuţa presei nu îşi face mereu temele. Athletic însă, da! Fără să transpire excesiv, cu fitilul aprins doar pe jumătate, bascii au controlat întâlnirea cu echipa lui Contra. Au dominat prin calitate individuală. Asta în primul rând. Prin forţă fizică şi prin simplitatea soluţiilor. Şi prin rapiditatea execuţiilor. Le-au lăsat aer dinamoviştilor cât să aibă senzaţia că drumul spre poarta lui Herrerin este accesibil. Le dădeau creionul coloraat, să deseneze arabescuri inofensive. Apoi puneau piciorul contră şi loveau.

Ne aşteptam la altceva? Probabil. Nu la o minune, că Bilbao nu este Liberec. După cum Bilbao nu este nici Plzen, hai să fim serioşi! Apropo de anvergura diferită a adversarilor echipelor noastre din preliminariile cupelor europene. Dar Plzenul ţi-l mai şi faci, iar Dinamo, absentă de un secol (5 ani echivalează cu un veac în fotbalul de azi) din competiţiile continentale nu putea pretinde culoarul roş-albaştrilor. La ce ne aşteptam totuşi? De exemplu, ca Hanca şi Nemec să ne arate că startul fals de sezon a fost doar o impresie. Nu a fost. Ne mai aşteptam ca Romera să nu trimită centrări prin spatele porţii, iar Steliano Filip să nu fie rampa de lansare a centrărilor de la golurile lui Raul Garcia. Aşteptam ca Mahlangu să greşească mai puţine pase în faţa lui Aduriz şi Muniain. Aşteptam atenţie, implicare, responsabilitate.

Să nu fim excesiv de severi cu băieţii lui Contra! Au alergat cât pentru două meciuri din Liga 1. Atât se poate acum. Îi separă de Bilbao nu ani-lumină, ci decenii de muncă, de tradiţie respectată, de nivel general al fotbalului în care evoluează. Există, cred, şi o terapie posibilă pentru a ieşi din zona regretelor şi a frustrărilor. Este nevoie ca la un moment dat Dinamo să se inspire, poate chiar să plagieze atitudinea rivalului istoric atunci când îşi dă întâlnire cu Europa. S-ar putea să doară, dar este o lecţie necesară.