Cu cine se luptă Hagi? Şi de ce?

Meciul de la Ovidiu a avut rezerve multe, ratări mari şi insinuările lui Gică, mereu nemulţumit de ceva

Urmează săptămâna partidelor retur din preliminariile cupelor europene. Acum ne vom lămuri care este valoarea reală a atât de lăudatelor rezultate onorabile din prima manşă. Antrenorii formaţiilor implicate în lupta pentru calificare au mers pe strategii diferite de pregătire a întâlnirilor din Europa. Hagi şi Contra, de exemplu, au ales să alinieze echipe cu multe rezerve. Dică şi Mangia au păstrat nucleul formaţiilor care au întâlnit Viktoria Plzen şi AC Milan. Cum este mai bine?

Rezervele mai spectaculoase decât titularii
Meciul de la Ovidiu, câştigat de Dinamo cu 1-0 în faţa Viitorului, naşte o întrebare. Campioana şi ocupanta locului 3 în ediţia trecută de campionat au început partida cu formule alternative. Asta ca să nu scriem din nou „multe rezerve”. Cu toate acestea, am asistat la o întâlnire frumoasă, cu nenumărate ocazii. Cum nu au fost multe între Viitorul şi Dinamo până acum. Întrebarea vine neinvitată. Sunt mai bune rezervele decât titularii? Sau oamenii care stau de regulă pe bancă au profitat de ocazie ca să arate ce pot? Probabil şi una, şi alta. Trebuie aplaudată dorinţa lui Costache de a demonstra, încă o dată, că merită mai multă atenţie. Nu doar „să i se dea minute”, ştiţi expresia aceea tâmpită pe care am mai combătut-o.

Temă şi pentru domnii antrenori
Prestaţia foarte tânărului mijlocaş ofensiv este şi un mesaj către ceilalţi tineri de la Dinamo. „Luptaţi, trageţi cu dinţii de şansa voastră, că de-aia vi se spune câini!”. Aşa cum nu a făcut-o Dudea, şi el titularizat la Ovidiu. Ori cum, înaintea tuturor, şi-a irosit creditul Patrick Petre. Evoluţia lui Costache, la pachet cu imensa ratare din prima repriză, este o temă de actualitate şi pentru domnii antrenori comozi, care preferă găinile bătrâne pe baza expiratului principiu al supei bune. Contra însuşi are de învăţat din întâmplare. Antiteza Albin-Costache nu îl avantajează, cum nu îl avantajează nici insistenţa pentru transferul uruguayanului. Gras, lent, nepregătit, blazat, acesta nu justifică investiţia. Dar poate că ne grăbim noi.

Războiul „Regelui” cu lumea
Viitorul trebuia să aibă 3-0 la pauză. Asta spune Hagi, care probabil că a uitat ratarea lui Costache, şi nu numai, dar sigur nu a uitat ocazia lui Ţucudean.

Ne-am obişnuit cu subiectivismul lui Gică, aşa cum îi cunoaştem şi pasiunea arzătoare pentru fotbal. Poate că din când în când ar fi bun şi câte un exerciţiu autocritic, terapie excelentă în vindecarea puseurilor de megaorgoliu. Felul în care au jucat recent transferaţii Dumitraş, Marius Constantin şi Herea este dovada că până şi un om care mănâncă pâine pe fotbal, nu invers, se poate înşela. Nu comentez opţiunea lui Hagi de a folosi o echipă cu puţin titulari, este dreptul lui de a-şi construi strategia în vederea returului de la Nicosia. Nu îi înţeleg însă deloc ţâfna permanentă, războiul când surd, când asurzitor cu lumea rea, aici intrând la grămadă Becali, ziariştii, stilul speculativ al lui Dinamo, iar Becali şi dorinţa lui bolnăvicioasă de a câştiga bani, iar ziariştii care-i cântă în strună. Şi tot aşa.

Eu zic că este păcat că Hagi îşi consumă astfel energia. Viaţa are termen de garanţie limitat şi oferă şi lucruri mai frumoase. De aceea îmi plac foarte tare oamenii care îşi ascut simţul umorului mai ales când încep să îmbătrânească. Bunăoară Ravanelli, fostul mare atacant al lui Juve şi al naţionalei Italiei.

„Dacă aş mai juca astăzi, aş marca 60 de goluri pe sezon. Fundaşii de mare valoare au dispărut. Şi cred că, la preţurile de acum, aş valora 90 de milioane de euro”

Nu este doar simţ al umorului, ci şi luciditate în vorbele lui Fabrizio Ravanelli. Care descriu sensul în care a virat fotbalul. Puneţi cuvintele astea haioase în gura „Regelui” şi veţi avea senzaţia că ne ceartă nu se ştie din ce motiv. Mă înşel?