Nantes, o şansă pentru Tătăruşanu
Titularul postului de portar al naţionalei a ales Franţa. Este o bună destinaţie pentru o carieră solidă, dar fără sclipirea gloriei
Ciprian Tătăruşanu a plecat de la Fiorentina. A lăsat în urmă şi prieteni, şi duşmani. Prieteni printre coechipieri, duşmani printre suporterii echipei viola, care nu l-au privit niciodată ca pe portarul acela în care ai încredere şi dacă îl vezi cu o mână în ghips. Totuşi, după 3 sezoane cu 101 meciuri în tricoul Fiorentinei, statistica îi este favorabilă titularului din poarta naţionalei române. Urmează o nouă aventură la Nantes. Dar personajul nostru nu este deloc un tip aventurier, ci unul foarte calculat.
Priorităţi, strategie
De unde atunci nervii tifosilor florentini? Probabil din cauza (datorită?) calmului imperturbabil pe care îl afişează „Tătă” indiferent de situaţie. Şi procedează cu o naturaleţe care te poate scoate din minţi. Chiar şi atunci când greşeşte o intervenţie, el rămâne netulburat, cu aerul acela că nimic nu este atât de important încât să pui la suflet şi să îţi amărăşti zilele. Este parte a unei strategii atitudinea asta flegmatică. Fiind un om inteligent, care şi-a stabilit de mult reperele şi priorităţile în viaţă, Ciprian şi-a construit o platoşă care îl apără de contactul cu mediul când ostil, când prietenos. Păstrează distanţa şi în faţa dovezilor de simpatie, şi când e vorba de manifestări duşmănoase. Să nu ne aşteptăm, aşadar, să vedem un alt Tătăruşanu la Nantes. Dar ce fel de Tătăruşanu vom vedea?
Concurenţa cu un „canar” pursânge
Portarul naţionalei României îl va avea antrenor pe Claudio Ranieri la Nantes. Ranieri, un veteran globe-trotter de talia lui Lucescu, dar cu rezultate mai mari. Statistic, Ranieri are cumva lipici la români. Tătăruşanu va fi al 7-lea nostru compatriot pregătit de italian. Înaintea lui au mai fost Adrian şi Sabin Ilie, Gabi Popescu, Mutu, Lobonţ şi Chivu. Şi da, este important să ai un antrenor care te-a dorit şi a insistat pentru transferul tău, numai că lucrurile nu sunt atât de simple cum par la prima vedere. La Nantes, pe românul de 31 de ani îl aşteaptă concurenţa cu Maxime Dupe, mai tânăr cu 7 ani, produs sută la sută al „canarilor” (supranumele/porecla celor de la Nantes) şi fost titular al naţionalei franceze U20. Dupe are pretenţia să apere, nu să îi urmărească plonjoanele lui Tătă. Mai ales că el, Dupe, a încheiat sezonul trecut ca titular după scandalul cu fostul goalkeeper, Riou.
Ce este FC Nantes?
A scăpat Tătăruşanu de Sportiello de la Fiorentina şi a dat peste Dupe? Aşa se pare. În Oraşul Renaşterii nu mai era dorit şi mai putea rămâne doar ca rezervă, deci compromiţându-şi şansele de a apăra la naţională. Chiar la concurenţă cu Dupe, chiar şi a doua opţiune, la Nantes are atuul de a fi fost cerut de Ranieri. În afară de asta, schimbarea de peisaj nu este rea. De la greutatea istorică a Florenţei, contactul cu Nantes, capitala departamentului Loire Atlantique, poate fi aerul proaspăt de care avea nevoie Tătăruşanu. Club de tradiţie în Franţa, „canarii” sunt în căutarea identităţii şi a gloriei de odinioară. Acum 16 ani, cu Viorel Moldovan în echipă, golgeterul Ligue 1 pe atunci, câştigau campionatul. Au decăzut apoi. Au retrogradat, pe urmă au revenit pe prima scenă, dar La Joneliere (vestita lor academie) nu a mai produs valori de calibrul unor Deschamps, Karembeu, Desailly sau Makelele.
Altă civilizaţie, altă ocazie
Aceasta este noua echipă a lui Tătăruşanu. Interesantă, vie. Clişeul consacrat este „o nouă provocare”. Dincolo de clişeu, va fi contactul cu o altă ţară civilizată. Cu o cultură impresionantă şi o bucătărie şi mai rafinată decât cea peninsulară. Căci ştiu că îi place să mănânce bine lui Tătă. Înainte de toate, va fi contactul cu un campionat nu atât de pretenţios precum cel italian, dar poate mai solicitant pentru portari, dat fiind spiritul ofensiv din Ligue 1. Când i-am înmânat trofeul celui mai bun fotbalist român al anului 2015, Tătăruşanu mi-a spus că îşi iubeşte meseria. Era foarte convingător şi l-am crezut. La Nantes, nu departe de Atlantic, are ocazia să ne-o arate mai bine chiar decât a făcut-o la Florenţa.