Devis, cu Screciu ce ai avut?
A fost 1-0 pentru Milan. Italienii şi-au atins scopul, iar oltenii au arătat cea mai bună versiune a lor. Atât se poate, trebuie să înţelegem
Nu doar AC Milan, ci şi Craiova merita un stadion mai bun. Mai încăpător, mai modern, mai aproape de timpurile noastre. Aţi văzut ce înseamnă 25.000 de suflete pe Stadionul Naţional, la meciul lui Dinamo cu Athletic. Care este puterea tribunelor, cum influenţează ea desfăşurarea unei partide.
Noi să rămânem însă la Severin şi să stăm cu ochii pe fotbalul etalat de această formaţie a Băniei. Echipă adoptată, renegată, hulită şi contestată, apoi îmbrăţişată şi susţinută, mă rog, poveşti cu iz de război fratricid, dar în mod sigur singura echipă oltenească în viaţă şi care şi-a câştigat dreptul să joace contra Milanului.
Un drept câştigat şi folosit cu o atitudine curajoasă în faţa unui adversar de alt calibru, în ciuda unei formule de start în care veterani ca Montolivo sau Abate s-au infiltrat printre tineri şi nou-veniţi, precum Cutrone, Mussacchio sau Kessie.
Rămâne pe retină imaginea lui Mitriţă care scapă spre poarta Milanului şi Donnarumma care iese şi îl blochează. Un hobbit contra unui uriaş, eterna noastră dramă a lipsei de talie prin comparaţie cu echipele străine, indiferent de unde vin ele. Curajul împotriva celui mai puternic şi evident mai bun.
Exact ce spunea înaintea meciului Screciu, care a rămas pe bancă parcă pedepsit de Mangia pentru îndrăzneala de a fi spus ce gândeşte. O, dar cum ne putem gândi că un antrenor îşi face echipa exclusiv pe criterii tehnico-tactice şi de valoare?
Craiova are meritul că ne-a arătat Milanul exact aşa cum este acum, înaintea sezonului. O echipă de încercare la Severin. Nu este versiunea ideală, nici pe departe, a rossonerilor, însă asta este problema lui Montella, nu a oltenilor. Mobilizaţi de faima adversarului, de flacăra pasiunii suporterilor, Băluţă, Mitriţă, Bancu sau Briceag şi-au trăit la intensitate maximă seara.
Fără să afişeze nici atitudinea aceea disperată, că ar juca meciul vieţii, dar niciun moment pe cale să-şi piardă reperele după primul dribling reuşit în faţa lui Bonaventura. Astfel de meciuri îţi aduc un câştig imens, indiferent cum se termină, nu indiferent însă de felul în care te prezinţi. Iar Craiova a răspuns prezent în faţa lui AC Milan.
Dincolo de toate, îmi pare rău pentru că Screciu nu a jucat. Pentru el şi pentru echipa lui. Probabil că lui Screciu i se va mai ivi prilejul de-a lungul carierei să facă schimb de tricou cu Donnarumma. Dar rămân la părerea că adolescentulului Craiovei i s-a dat o lecţie. Una proastă.