De ce ne cerţi, Julia?

Nemţoaica Goerges a reproşat publicului bucureştean că a încurajat-o pe Irina Begu. Are dreptate, suntem nişte nesimţiţi

Festivitate de premiere la turneul feminin Bucharest Open. Înaintea învingătoarei, Irina Begu, vorbeşte învinsa, nemţoaica Julia Goerges. Mulţumeşte supervizoarei WTA, sponsorilor, şoferilor (!!!) şi celor 5 spectatori care au susţinut-o pe parcursul finalei. Ha, ha, ce glumă bună! Apoi îi ceartă pe ceilalţi spectatori care au îndrăznit să o încurajeze pe Irina.

Gazde-Oaspeţi 0-1
Poate suntem noi defecţi. Poate că avem ceva, pe haine, pe chip, în privire, nu se ştie unde. Poate că mirosim urât, a provincie a Europei, poate că avem coafuri caraghioase. E ceva în neregulă cu noi, domnule, că prea ne ceartă una-două musafirii care ne calcă pragul! Musafiri, aşa se numesc cei care vin pe aici, cu treabă sau ca să se plimbe. Iar noi, gazde. În general, gazdele fac tot posibilul ca musafirii să se simtă bine. La rându-le, musafirii, chiar dacă nu se simt chiar atât de bine pe cât li se pare gazdelor, chiar dacă nu le plac ţuica sau sarmalele şi posibila vorbărie a gazdelor, au datoria să fie politicoşi şi să respecte solicitudinea celor care i-au primit în casa lor.

De ce Bucureşti?
Julia Goerges a fost un musafir venit cu treabă la Bucureşti. Germanca nu a poposit în capitala României ca să mănânce sarmale, ci pentru a-şi îmbunătăţi locul în clasamentul WTA şi pentru a mai câştiga nişte bani. Aflat la a 4-a ediţie, turneul de la Bucureşti aparţine categoriei WTA International (penultima în ordinea importanţei din calendarul competiţiilor feminine) şi este dotat cu premii totale de 226.750 de dolari. Câştigătoarei îi reveneau 43.000 de dolari şi 280 de puncte în clasamentul computerizat, în vreme ce jucătoarea care pierdea finala câştiga 21.400 de dolari şi 180 de puncte WTA. Chiar dacă este plasat la sfârşitul sezonului pe zgură, Bucureştiul a atras câteva nume importante. În afara Irinei Begu şi a Soranei Cârstea, au mai fost prezente Carla Suarez Navarro, Anastasia Sevastova sau Polona Hercog. Toate căutând să-şi îmbunăţească bugetul, dar şi clasamentul.

Cuminţi, prea cuminţi!
Ne-am abătut de la reproşurile Juliei Goerges pentru a stabili contextul prezenţei ei la Bucureşti. Când nu faci mulţi purici pe la marile sindrofii ale circuitului, îţi completezi bugetul şi poziţia în ierarhie jucând şi turnee mai mici. Cu tribune mici şi spectatori şi mai mici faţă de standardele tale, suporteri care au prostul gust să îşi încurajeze compatrioata. Asta a încercat să ne spună Julia la capătul unei săptămâni încheiate cu o finală dominată de Irina Begu. Greu de explicat totuşi ce au făcut rău oamenii aceia prezenţi la Arenele BNR, fiindcă atmosfera şi, din timpul semifinalei cu Ana Bogdan şi din ultimul act al turneului, a fost cât se poate de civilizată. Mai mult, mi s-a părut că şi Ana şi Irina puteau beneficia de încurajări mai calde, fapt susţinut de gesturile repetate ale Irinei către public.

Silence, please!
Şi atunci? De unde ofuscarea germancei ascunsă în dosul unui zâmbet strâmb? Să ne punem cenuşă în cap, dar măcar să ştim de ce. Dacă am compara-o cu atitudinea Johannei Konta la Mamaia, înainte să se dea în spectacol Ilie Năstase, am avea un posibil răspuns. Şi la Bucureşti, şi la Mamaia publicul s-a comportat civilizat. Chiar timorat. Insuficient, tot de ţărani neciopliţi suntem luaţi. Ăsta e mesajul, să nu ne prefacem că nu pricepem. Iar celor care încă dezvoltă sentimente de culpabilitate, convinşi că Julia şi Johanna descind dintr-o lume imaculată, le recomand să vadă şi să revadă cum se manifestă tribuna la Roland Garros când joacă Mladenovici sau Garcia, franţuzoaicele, dacă mă înţelegeţi. Sau mai aproape de noi, ce s-a întâmplat la Wimbledon în finalul meciului dintre Halep şi Konta. La minge de meci! Apoi, mai vorbim. Ba nu, silence, please! Ciocu’ mic, băi românaşilor!