Lecţia lui Villar pentru urmaşii de la FRF
Arestarea preşedintelui istoric al federaţiei spaniole de fotbal ne priveşte mai mult decât am bănui
Praful şi pulberea s-au ales de prestigiul FIFA şi UEFA odată cu arestarea lui Angel Maria Villar! Bine, bruma de prestigiu ce mai rămăsese din autoritatea şi credibilitatea organismelor conducătoare al fotbalului mondial. Şi asta în ochii noştri, ai consumatorilor de fotbal. În rândul lor, al producătorilor, este linişte. Sau doar un deranj pasager. Conspiraţiile planetare nu se fac în zgomot de zurgălăi.
Tabloul mare, tabloul mic
Sigur că sunt mai aproape de noi subiecte de genul FCSB versus CSA Steaua sau CSU Craiova contra Universitatea lui Mititelu. Dar dacă stăm mereu cu cuşma pe frunte şi ne uităm doar în ograda noastră, riscăm să nu mai înţelegem nimic. Nici ce se petrece pe la noi prin bătătură. Privind tabloul mare, putem vedea mai bine tabloul mic, peisajul nostru rural-bucolic. Pricepem altfel care-i treaba cu jocurile de culise şi cu corupţia din fotbal. Cine, de ce şi cum fură. Fiindcă, dragi microbişti şi microbiste, corupţia nu este un produs sută la sută românesc. Este brand universal.
Dimensiunea personajului
Angel Maria Villar, preşedintele Federaţiei Spaniole de Fotbal (RFEF), a fost arestat acum câteva zile, fiind acuzat de corupţie, delapidare şi fals în acte. Alături de el, Garda Civilă din Spania i-a mai reţinut pe Gorka Villar, fiul lui Angel Maria, şi Juan Padron, vicepreşedintele RFEF, deci mâna dreaptă a şefului. Pentru a înţelege însă anvergura capturii poliţiei spaniole, trebuie să captăm dimensiunea personajului Angel Maria Villar.
Villar fusese ales pentru a 8-a oară consecutiv preşedinte al federaţiei de la Madrid. Una dintre federaţiile cele mai importante de pe Bătrânul Continent. De 29 de ani în funcţie, un record absolut pentru Europa, mult peste cel al amicului Mircea Sandu, numai 24 de ani, Villar era concomitent vicepreşedinte al FIFA şi UEFA. În perioada dintre ieşirea din scenă a lui Michel Platini, pentru o micuţă şpagă de 1,8 milioane de dolari primită de la taica Sepp Blatter, şi apariţia pe firmament a slovenului Alexander Ceferin, Villar a avut chiar calitatea de preşedinte interimar al UEFA.
Mai tare decât Pinochet şi Stroessner
Vorbim, aşadar, despre o entitate din stratosfera fotbalului. Fost jucător la Athletic Bilbao şi chiar în naţionala Spaniei în anii ’70-’80,Villar era unul dintre ultimii stăpâni eterni ai lumii fotbalului. Un personaj desprins parcă din romanele latino-americane pe tema dictatorului militar. Cu deosebirea că fotbalul a bătut politica prin longevitatea personajelor sale. Generalii Pinochet şi Stroessner au dispărut mult înaintea lui Blatter şi Villar. Pinochet şi Stroessner conduceau în Chile şi în Paraguay, Blatter şi Villar împărăţeau lumea. Caracatiţa lor îşi întinsese tentaculele peste continente. Cum putea altfel fiul lui Villar, un spaniol, să fie secretarul general CONMEBOL, confederaţia sud-americană a fotbalului, adică echivalentul UEFA?
Favoruri pentru voturi. Recunoaşteţi reţeta?
Villar şi gaşca, oameni de fotbal adevăraţi, tipi din fenomen, nu habarnişti, deci băieţi după care mulţi suspină încă pe la noi, nu s-au sfiit să deturneze/fure banii colectaţi pentru ajutorarea sinistraţilor cutremurului din Haiti. Una dintre acuzaţiile cele mai interesante care i se aduc lui Villar este însă aceea a traficului de influenţă. Asta ca să o tragem şi spre strada noastră. Să ducem discuţia spre prezent, neuitând trecutul cu Naşu’. Despre ce e vorba?
Favoruri în schimbul voturilor. Folosind după bunul plac banii federaţiei spaniole, bunul prieten al lui Mircea Sandu a favorizat afaceri ale unor şefi de federaţii regionale, în schimbul sprijinului necondiţionat la alegerile din luna mai. În loc de „federaţii regionale” putem citi AJF-uri sau „fotbal feminin” sau „fotbal în sală” şi înţelegem mai bine cum stă treaba. Aşa a funcţionat sistemul în perioada domniei lui Mircea Sandu, tot aceasta este metoda cea mai simplă prin care administraţia Burleanu îşi poate dubla, apoi tripla mandatele. Apropo de alegerile de la FRF de la anul.
Mai ţineţi minte că una dintre primele măsuri ale echipei Burleanu a fost legiferarea accesului la 3 mandate în fruntea FRF? Dacă nu, vă împrospătez memoria. De la maximum două, pentru cât militase în campania electorală, la trei. Consecvenţa e o marfă ieftină: ai purtat-o câteva zile, apoi îţi poţi permite să o arunci la gunoi.
A nu se înţelege că „opoziţia” luptă cu buchete de tuberoze în mâini.