De ce preferăm roşiile noastre? De ce Costache?
Dinamo a intrat în zodia universalizării. Jucători de pe toate continentele speră să elimine o echipă care nu trăieşte decât din elementul local. Athletic Bilbao
A crescut o vorbă nouă în fotbal, nu ştim totuşi cât de corectă din punct de vedere gramatical şi chiar literar. Mai nou, antrenorii cu un pic de curaj „dau minute” tinerilor jucători. Sună a versuri de manea. Ăia, demiurgii manelelor, dau zile de la ei, antrenorii, minute. Unul dintre cei cărora li s-au dat minute în prima etapă a campionatului a fost dinamovistul Valentin Costache. 12 minute plus prelungiri, atât a considerat Cosmin Contra că merită Costache la meciul cu Juventus Bucureşti.
Pentru cine ţine Mister minutele
Costache a considerat că merită mai mult şi a profitat de „minutele date” de Cosmin. Cu entuziasmul acela nefabricat al tinereţii, Valentin a înviorat jocul. I-a oferit prospeţime. A insistat pentru mingi care păreau pierdute, a apelat la execuţii pretenţioase, care, culmea!, i-au şi reuşit. Când nu eşti uzat şi blazat, când ai ambiţia să demonstrezi că eşti bun, îţi iese. Tocmai din cauză că nimeni nu te ia în calcul la modul serios, astfel de momente trebuie exploatate. Că nu se ştie când „Mister” îţi mai dă minute. Senzaţia este că le păstrează pentru comunitari şi extracomunitari. Mulţi, dom’le, câtă frunză, câtă iarbă. Un ogor întreg de străini veniţi din cele 4 puncte cardinale. Fotbalişti de pe 5 continente.
Arhetipul Arsenal
9 naţionalităţi în primul 11 a avut Dinamo la primul meci din campionat. Totuşi, elementul local a fost cel mai numeros. Nu mai puţin de 3 români au jucat din primul minut împotriva lui Juventus Bucureşti! Filip, Nedelcearu şi Hanca s-au strecurat nu se ştie cum printre perlele culese de pe toate continentele. Noi glumim, dar efectele globalizării acţionează! Probabil nu este departe clipa în care roş-albii îşi vor însuşi 100% modelul Arsenal Londra. Ani în şir, campionate întregi fără un englez în echipă. Mai aproape de noi, arhetipul Arsenal a născut pui la CFR Cluj. Nu fără succes, să o recunoaştem. Apărătorii şi promotorii sistemului bazat pe importuri se apără invocând preţul prohibitiv al jucătorilor români. Păi, da, dacă nu ţi-i creşti, sunt scumpi. Mai scumpi decât mulţi străini. Ce, roşiile româneşti nu sunt mai scumpe decât roşiile turceşti sau spaniole? Cu toate astea, românii când merg la piaţă le preferă pe ale lor.
Mesajul lui Costache şi Man
Sigur, acceptăm lumea în care trăim. În căutarea unui trai mai bun, mulţi compatrioţi merg să muncească în străinătate şi destui străini aleg să îşi câştige existenţa lucrând în România. Este o lume a vaselor comunicante, pricepem asta, doar că fotbalul are particularităţi. Poate nu sună foarte modern, dar una dintre aceste priorităţi ar fi cultivarea elementului naţional. Vor ajunge sau nu mari fotbalişti, nu ştim, dar Valentin Costache şi Dennis Man ne transmit ceva. Viitorul fotbalului nostru ar putea fi altul, mai bun adică, dacă oamenii care lucrează în fenomen ar privi în perspectivă. Dacă patronii ar înţelege că investind în creşterea, apoi în promovarea tinerilor fac un serviciu propriei afaceri, contribuind şi la însănătoşirea fotbalului românesc.
Religia bască
Sună utopic? Hai atunci să ne întoarcem la Dinamo intrată în zodia universalizării. De fapt, la viitorul adversar din cupele europene, Athletic Bilbao. Să vedem şi opusul modelului globalizant. Grija pentru elementul autohton este ridicată la rang de religie la Bilbao. Regula fundamentală. Acolo nu sunt acceptaţi decât fotbalişti basci sau cu descendenţă bască. Luaţi la mână lotul actual al lui Athletic. Singurul străin, francezul Aymeric Laporte, a fost transferat după ce i s-au descoperit origini basce. Miroase a discriminare acest cult pentru elementul basc? Bineînţeles. Şi cu ce rezultate?, veţi întreba. Absolut decente, mai ales în trecutul apropiat. La zi, locul 7 în LaLiga, sezonul 2016-2017. Un loc în spatele rivalei ireductibile, Real Sociedad. Urât! În pofida conservatorismului, Athletic Bilbao este, alături de Real şi Barcelona, una dintre fondatoarele campionatului spaniol. Ciudăţenii. Particularităţi.
Dinamo-Athletic nu va fi o întâlnire pentru istoria fotbalului. Dar va fi una între două idei. Între două concepte. Dinamo îşi face curaj şi speră în calificare. Asta este altă utopie. Ca orice utopie, sună frumos. Nu o dată, utopiile au dus lumea înainte.