Afacerea Nedelcu. Nu doar o afacere

Tânărul mijlocaş al Viitorului ar trebui să intre în depresie că a ratat transferul la Steaua? Sau să deschidă o sticlă de şampanie?

Afront. Gest de curaj. Sau inconştienţă. Aşa a fost perceput refuzul lui Dragoş Nedelcu de a semna transferul la Steaua. Normal, lumea s-a împărţit în două tabere. Cei care salută refuzul şi cei care nu îl înţeleg.

Adversarii Stelei/FCSB de o parte şi suporterii ei necondiţionaţi de cealaltă. Bineînţeles că mai există şi un grup al esteţilor tastaturii, care citesc în orice transfer ratat nu o eşuare a tratativelor dintre cluburi, jucător şi impresar, ci o dovadă irefutabilă a habarnismului jurnaliştilor.

Brânza e pe bani
Ar fi de comentat mai ales relaţia de afaceri pe care o pot dezvolta două cluburi care se bat în continuare la titlu, deşi campionatul s-a terminat. Dacă vii din afara lumii fotbalului, nu poţi înţelege nici măcar ideea în sine, darămite tratativele aproape finalizate dintre două grupări rivale ca Viitorul şi Steaua/FCSB, care se judecă la Tribunalul de Arbitraj Sportiv. Dacă aparţii acestei lumi cu morală flexibilă nu vezi niciun impediment. Brânza e pe bani, cum ar zice patronul vicecampioanei.

Şi trebuie să fim pozitivi, să nu ne ascundem după unghii, cum ar proclama patronul-antrenorul-managerul-şlefuitorul de talente Hagi. Iar banii nu miros ca telemeaua şi, fie că sunt obţinuţi printr-un proces la Lausanne, fie vânzându-l pe Nedelcu echipei care îţi contestă calitatea de campioană, contează să îi ai în buzunar.

Rolul lui Pietro Chiodi
Odată lămuriţi asupra aspectului (a)moral al afacerii, oricum secundar pentru părţile implicate, să vedem de ce a refuzat Nedelcu transferul. Pietro Chiodi, agentul jucătorului, nu ne ajută prea mult. Italianul spune că ne respectă munca (mamma mia!), dar nu poate furniza elemente despre eşuarea tratativelor.

Apropiat al lui Hagi (prin intermediul lui s-a transferat Ianis la Fiorentina) şi mai nou adversar al fraţilor Becali, Chiodi este omul prin care Viitorul îşi vinde produsele de export pe piaţa occidentală. Dacă Pietro Chiodi l-a sfătuit pe Nedelcu să nu accepte propunerea Stelei, înseamnă că o face şi cu acceptul clubului din Ovidiu.

Înseamnă că are în portofoliu, poate nu acum, dar într-un viitor apropiat, o ofertă mai bună. Mai bună decât cele 1,5 milioane de euro oferite de Gigi Becali. O sumă frumoasă.

Nu scăpa nici dacă era Busquets
Dincolo de afaceri, fotbalul. Iar fotbalistic, lui Dragoş Nedelcu nu cred că îi va lipsi Steaua. Nu pentru că nu ar fi prins echipa ori că i-ar fi fost greu să coabiteze cu atâtea vedete. Dimpotrivă. El era soluţia viabilă pentru rezolvarea eternei probleme a jucătorului sub 21 de ani, capitol la care Steaua este repetentă cu aplauze.

Apropo şi de transferul finalizat al lui Teixeira, mai bătrân decât era Iordănescu în momentul finalei de la Sevilla ’86. La cei 20 de ani ai lui, Nedelcu nu avea nevoie să fie umilit de Becali. Că asta ar fi urmat, negreşit, că nu putea Nedelcu să joace ca Busquets, să zicem.

Asta apropo de postul pe care îl ocupă în teren tânărul mijlocaş defensiv crescut la Academia Viitorului. Şi a crescut şi la propriu, are 1,89 metri înălţime, talie demnă de marele fotbal. În concluzie, Dragoş Nedelcu va fi mai liniştit la Viitorul, chiar dacă Hagi nu este nici el genul de profesor care iese la bere cu elevii.

Fotbalist-marionetă sau fotbalist-om?
Paradoxal, rămânând acasă, Dragoş Nedelcu ar putea fi cel mai bun transfer al Viitorului pentru campania europeană. Să nu ne grăbim însă, fiindcă tocmai ce am vorbit despre morala flexibilă a fotbalului.

Nu exclud deloc ca discuţiile dintre campioană şi vicecampioană (aici vă las pe voi să alegeţi!) să fie reluate pe baza moralei supreme: banul. Ideal ar fi ca în acest punct să intervină şi personalitatea jucătorului, care să spună răspicat ce îşi doreşte.

Ne-am elibera astfel de prejudecata că fotbalistul este o marionetă în mâinile clubului şi ale agentului. Îmi place să cred că Hagi a modelat nu doar jucători talentaţi, ci şi oameni care judecă singuri.