Teoriile savantului Daum

Nu-i aşa că v-a devenit iar simpatic? Asta presupunând că v-ar fi fost vreodată antipatic

A început vara, urmează vacanţele, concediile. Lumea va uita repede naţionala de fotbal, la fel cum a lăsat la un secol distanţă înfrângerea dureroasă a Simonei Halep în finala de la Paris. Urmează distracţia, plaja, destinaţiile exotice. Înainte de asta, o scurtă recapitulare, ca să nu zicem analiză, fiindcă sună pretenţios. Pe puncte, fără patimă. Cu speranţa timidă că selecţionerul, care nu s-a obosit timp de un an să înveţe o boabă româneşte, este dispus să afle şi altceva decât îi traduc colaboratorii.

Teoria muncii susţinute, fără rezultate

Teza a fost susţinută de Christoph Daum în timpul faimoasei conferinţe de presă dinaintea amicalului cu Chile şi la două zile după bătaia luată de la Polonia. Fundamental greşită această teorie. La capătul muncii aplicate, făcută chiar cu pasiune, trebuie să apară rezultatele. Nu doar în fotbal. Nimeni nu este răsplătit doar pentru că lucrează susţinut. Iar în fotbal cu atât mai mult te ţin la suprafaţă rezultatele. Şi rezultatele României în preliminariile Cupei Mondiale 2018 sunt modeste. Ocupăm locul 4 în grupă. Cu 6 puncte din 6 meciuri suntem a doua cel mai prost clasată echipă de pe locul 4 din grupele europene de calificare. Înaintea Insulelor Feroe. Fotbalul românesc trebuie reformat, corect, însă nu pentru asta a fost numit Daum selecţioner. Să-i spună cineva! El avea obligaţia să califice naţionala la Mondialul din Rusia, nu să o transforme în câmp de încercări.

Teoria manipulării

Inclusiv după victoria frumoasă din amicalul cu Chile, nu atât de inutilă cum pare la prima vedere, Christoph Daum a susţinut că este victima unei campanii de defăimare purtate de presă şi de medii fotbalistice ostile, entităţi care de la un punct încolo au început să colaboreze. Prin urmare, susţine antrenorul german, simpatia reală de care se bucură în rândul suporterilor, a oamenilor curaţi, din popor, ar fi fost acoperită de zgomotul intereselor oculte şi, în cel mai nevinovat caz, de nervozitatea&lipsa de profesionalism a jurnaliştilor. Daum are dreptate, dar parţial. Există un puternic curent contestatar coagulat în jurul facţiunilor care luptă împotriva lui Răzvan Burleanu. Fără să ştie, Daum a nimerit în acest război. Dar nu asta l-a împiedicat să obţină victorii. Erijat acum în avocat din oficiu al angajatorului, greşeşte grav încă o dată.

Teoria presei duşmănoase

Ca şi înaintaşii lui, Daum vede în presă principalul adversar. Ca toţi antrenorii din lume şi din toate timpurile. De la Enzo Bearzot la Aime Jacquet şi de la Jose Mourinho până la Iordănescu şi Piţurcă. Are dreptate neamţul? Sau presa este imaculată moral, impecabilă profesional şi nu pleacă niciodată urechea la zvonuri otrăvite? Nu-mi propun să răspund în numele jurnaliştilor, mai mult sau mai puţin sportivi. Facem greşeli, suntem expuşi exceselor. Dar nu pot să nu observ că tonul critic al presei a apărut după mai multe rezultate proaste. I s-a cerut demisia după ce ne-am acoperit de ruşine, nu fiindcă ne-ar fi şoptit asta Hagi sau Gică Popescu. Iniţial, aşa manipulaţi şi nepricepuţi cum îi crede el, jignindu-i pe majoritatea, ziariştii români l-au înconjurat cu simpatie necondiţionată. Niciun selecţioner nu s-a bucurat de creditul lui Daum. Şi nu doar în primele zile ale mandatului. Era un străin cu trecut solid în profesie, un om educat, un domn.

Teoria deficitului de patriotism

Domnul despre care vorbeam a devenit obraznic în clipa în care ne-a măsurat coeficientul de patriotism. Obraznic, posesorul unui tupeu fantastic şi egalul unui predecesor care ne acuza odinioară că sărim de-un cot la golurile ungurilor când joacă împotriva României. A-i răspunde lui Daum precum Cornel Dinu, în registrul peremisto-peunerist, încă prizat de unii compatrioţi, este o altă eroare. Totuşi, crezându-l pe cuvânt pe Daum că simte româneşte de când ia salariul din România, de ce într-un an de zile nu ne-a învăţat limba? Era mai mult decât, gest demonstrativ, să ţină mâna la inimă. Era un exerciţiu cu efecte terapeutice imediate. Nu ca să citească „Solenoid” în original, doar cât să se înţeleagă cu „băieţii”, cărora să le poată vorbi simplu la antrenamente, nu prin interpret.

Teoria ghinionului. Lăsaţi, domnu’ Daum! Asta luaţi-o pe post de concluzie a articolului. Sau ca pe o glumă.