Un nume nou, Stanciu!

O glumă, desigur. Şi o victorie în faţa deţinătoarei Copa America. Frumos, dar să nu confundăm amicalele cu meciurile oficiale!

Te-ai fi aşteptat la altceva atunci când îţi vine în oraş câştigătoarea Copei America. Pe Cluj Arena s-au strâns mai puţin de 10.000 de oameni, deşi Departamentul de comunicare al FRF, un Radio Erevan pe cale de autodepăşire, anunţase o asistenţă confirmată de cel puţin 15.000 de suflete. Unde s-au pierdut 5.000 de oameni? În Patagonia chiliană, pe urmele căpitanului Anton Lupan din „Toate pânzele sus”?

Intonarea imnului i-a prilejuit încă un exerciţiu de stretching patriotic lui Christoph Daum. Mâna la inimă, privirea pierdută către strămoşii traco-geţi. Dacă mai trăia, şi Vadim Tudor era invidios. Să intrăm totuşi în pâine. În meci. Acolo unde România a avut un început de coşmar, primind în 18 minute două goluri ca la antrenament, dar a revenit în joc prin golul lui Stancu, după o lovitură liberă executată cu fineţe de meşteşugar. Despre felul în care Alexis, Vargas şi Valencia şi-au râs, înainte de asta, de apărătorii noştri ar fi bine să nu mai discutăm.

După experimentul cu da(u)mf de faliment de la Varşovia, selecţionerul a trecut iar la sistemul consacrat 4-2-3-1. Cu 4 fundaşi – Benzar, Chiricheş, Toşca, Ganea – şi doi închizători, Pintilii şi Răzvan Marin. Fără Chipciu, pedepsit pe motiv de gură mare şi critică, dar cu Stanciu din primul minut, cu Hanca titularizat pe flancul drept al ofensivei şi cu Andone mai prezent în joc şi suficient de şiret să-l provoace pe Medel până la eliminare, naţionala României s-a întors la condiţia ei de echipă incomodă, care ştie să profite de puţinele ocazii create.

Repriza secundă a fost o propunere de desert ofensiv oferit de Daum în contul eşecurilor amare de până acum. Rotariu, Ivan, Grozav şi Băluţă au fost trimişi pe teren ca să vedem şi resursele noului val. În contrapartidă, chilienii au apelat la Vidal. Prestaţia lui Stanciu, încununată de golul egalării la 2-2, pune din nou problema lipsei de apetit pe care Daum şi în general antrenorii contemporani o au faţă de jucătorii creativi. Apropo şi de reuşita lui Băluţă care a dus scorul la 3-2. Dar acestea sunt deja nuanţe. Noi avem un deşert de străbătut, iar culoarea absolută este galbenul. Coincidenţă, ca al tricourilor!