Halep în sferturi, Morariu în finală!
Simona joacă la Paris cel mai bun tenis al ei. La Londra, un român salvează vieţi şi are un mesaj pentru Johanna Konta, fosta adversară a Simonei
O simplă formalitate. Aşa spui după ce vezi un meci de tenis care durează o oră, pe parcursul căruia învinsa câştigă doar câte un game în fiecare dintre cele două seturi. Învinsa se numeşte Carla Suarez Navarro, învingătoarea este Simona Halep. Simona Halep probabil în cea mai bună variantă a ei. Prudenţa ne îndeamnă să nu apelăm superlativele, mai ales că urmează sfertul de finală cu Svitolina. Învingătoarea Simonei din finala de la Roma.
Nu a fost o simplă formalitate. În general, nu există partide uşoare la un Grand Slam. Iar în „optimi”, nici atât. Dar a fost o întâlnire dominată cap-coadă de a 3-a favorită a turneului de la Roland Garros. Soliditatea tehnică, recuperarea fizică după întâmplarea de la Forro Italico şi echilibrarea mentală, lucrare comună Halep-Darren Cahill, au anulat replica spaniolei Suarez. Specialistă pe zgură şi neînvinsă până acum de Simona pe această suprafaţă, Suarez s-a văzut obligată să joace tot timpul cu spatele la perete.
Cum a fost posibil? Geometric, Halep a găsit traiectoriile cele mai potrivite. A lovit variat, nu a oferit unghiuri pentru reverul cu o mână al ibericei. Soluţiile simple şi eficiente îţi ofereau şi ţie, spectator implicat emoţional, sentimentul de linişte. Convingerea că nimic rău nu se putea întâmpla. Reuşind să-şi izgonească demonii sau măcar să-i ţină sub control, Simona nu s-a complicat nici în setul al doilea, momentul ei din meci în care altădată lucrurile începeau să se complice. Bucuria scurtă de la final şi celebrarea sobră a victoriei au prefaţat cum nu se putea mai bine întâlnirea cu Svitolina. Va fi greu, cu atât mai mult că ucraineanca s-a salvat de la o înfrângere caraghioasă în faţa croatei Martici, intrată pe tabloul de concurs din calificări.
Aplaudând încă o dată isprăvile Simonei de la Roland Garros, merită să ne întoarcem privirea pentru o clipă şi mai spre vest. Nu la Wimbledon, ci pe lângă London Bridge, locul atentatului de sâmbătă. Florin Morariu, un moldovean din Iaşi, angajat al unei brutării din apropierea loculului în care s-a petrecut tragicul eveniment, a ieşit să se bată cu teroriştii. A făcut-o înaintea poliţiei metropolitane, înarmat cu două navete de plastic. Lecţia de curaj a românului, care refuză postura de erou conferită în regim de urgenţă de englezi, este oferită drept model de spirit civic de presa insulară.
Sunt sigur că Johanna Konta, cunoştinţa noastră de la Fed Cup, este la curent cu întâmplarea şi, în consecinţă, îşi va mai îndulci părerea proastă pe care o are despre suporterii români. Despre români în general. Mai ales că eliminată fiind de taiwaneza Hsieh, britanica a avut timp să vadă cum și-au încurajat parizienii compatrioata Kristina Mladenovic contra Garbinei Muguruza. Păi, ai noştri la Mamaia erau public de teatru! Aşadar, dragă Johanna şi dragi englezi inventatori ai tenisului, e bine să ştiţi cine vă sunt duşmanii şi dincotro vine moartea. Oricum, cred că începeţi să înţelegeţi. Ideea este să nu îi mai aşteptaţi pe băieţii răi la avioanele care sosesc de la Bucureşti.