Vasile, ardeleanul de vreme rea

Miriuţă tocmai a aflat că nu face parte din proiectul "grandios" al CFR-ului. Cică nu are anvergură de Europa

Am apreciat întotdeauna pragmatismul oamenilor care conduc CRF Cluj. Unii i-ar zice cinism. Probabil că aşa trebuie condus un club de fotbal, lăsând la o parte sentimentele. Iar ceferiştii ardeleni ne-au demonstrat asta de-a lungul anilor. Tai coada pisicii ca să fie mai cald în casă, fără să te gândeşti că pe pisică o doare.

Pledul de catifea

Un sentimental s-ar fi gândit că Vasile Miriuţă a fost dat la o parte ca un obiect de recuzită devenit nefolositor. Antrenorul care a surmontat handicapul depunctării şi a dus echipa în play-off, cu şanse reale la titlu la un moment dat, a fost pus în conservare. Fază premergătoare înlocuirii. Sau demiterii înfăşurate într-un pled de catifea. Lui Vasile i se va propune un post în cadrul clubului. Ceva simbolic, acolo, cât să nu-l deranjeze din muncă pe Dan Petrescu. Fiindcă el va fi noul antrenor. Cu sau fără Gică Popescu în calitate de preşedinte, asta este altă discuţie.

De la slană la cordon bleu?

Aşadar, proiectul „grandios” al noului CFR nu-l cuprinde pe Vasile Miriuţă. Vasile este bun pe post de manta de vremea rea. Îşi suflecă omul mânecile, munceşte, e gata, gata să se bată la titlu, e sabotat de zvonul imposibilităţii ieşirii din insolvenţă şi apoi se alege praful. Vasile nu mai are argumente să-şi motiveze echipa. Atunci, ce să vezi? Conducătorii sunt străluminaţi de o idee. Vasile este bun să mănânce o slană şi să ciocnească un pahar de horincă, la masă cu băieţii. Când se trece la cordon bleu şi la ratatouille, stropite cu vin de Languedoc, vine Dan Petrescu. Şi uite cum ardeleanul dintr-o bucată îi face loc miticului din mai multe bucăţi. Să mai zică vreunul că în inima Ardealului are cineva ceva cu regăţenii!

Joaca de-a şefii, de-a fotbalul

El, Dan Petrescu, are altă anvergură, ni se sugerează. El este la nivelul următor, în altă ligă. Aceea a antrenorilor capabili să redea strălucirea europeană fostei campioane. Nu sună foarte măgulitor pentru Miriuţă. Apropo, anvergura lui Petrescu s-a clădit în ultima vreme cu rateuri repetate prin Rusia, zona Golfului şi prin China. Dar ce mai contează când ai nişte bani pe mână şi vrei să te joci de-a fotbalul, precum sunt noii patroni ai CFR-ului. Umblă vorba că sunt cei vechi ascunşi în spatele celor noi. Asta ar fi foarte tare, Arpi reloaded.

Compromisul în loc de revoltă

Vasile Miriuţă va supravieţui acestei încercări. A gustat din deliciile şi din fierea sistemului, nu mai este un începător în ale meseriei. Pe care şi-o face cu pasiune, dacă nu greşesc. Atât cât îl cunosc, nu foarte mult, nu cred că va alege să fie băgător în seamă în curtea CFR-ului. Asta nu înseamnă că nu va reveni niciodată în Gruia. Căile fotbalului, nu doar ale fotbalului nostru, sunt perverse. Şi pline de surprize. Sigur că frumos ar fi ca Miriuţă să îşi exprime dezgustul şi să plece fără să se mai uite în spate. Dar trăim într-o lume guvernată de compromis. Aşa că trebuie întotdeauna să laşi loc de bună ziua. Şi să tragi cu coada ochiului în urmă, de unde tocmai ai fost izgonit. Urâte vremuri!