„La fotbal, Realitatea ţine cu Regele!”
Au rămas câteva zeci de ore şi vom afla cine va sărbători victoria în campionat. Dar vom afla şi cum ar putea arăta o campanie TV ideală? Presupunând că există aşa ceva
„La fotbal, Realitatea ţine cu Regele!” anunţă Cozmin Guşă, unul dintre acţionarii Realităţii TV. Logoul nu are nevoie de explicaţii savante. Unul dintre cele mai apreciate canale TV de ştiri din România a ales să se implice în bătălia pentru titlul Ligii 1, declarându-şi neechivoc sprijinul pentru Gică Hagi în bătălia pe care o Viitorul o dă împotriva Stelei şi a lui Dinamo. Simpatizanţii „Regelui” jubilează, în timp ce detractorii acestuia văd în demers un derapaj de la principiul echidistanţei, fundamental în credibilitatea presei.
Şi dacă greşeşti?
Discuţia este interesantă chiar dincolo de patimi fotbalistice. Asumarea unei astfel de susţineri nu descalifică automat jurnalistul, ziarul sau televiziunea respective. Iar decizia Realităţii TV nu este unică. Nici la noi, nici pe alte meleaguri. De la CNN la TF1 şi de la Washington Post la Le Figaro, importante trusturi de presă şi-au declarat de-a lungul timpului susţinerea pentru anumiţi candidaţi sau partide, pentru ideile promovate de aceştia sau acestea, identificându-i ca vehicule ale binelui general. Pot greşi cei care decid asemenea campanii? Bineînţeles! Pot fi la rându-le vehicule ale unor interese oculte? Desigur. În faţa cui răspund dacă şi-au îndemnat telespectatorii sau cititorii către personajul sau partidul greşit? Răspunsul-clişeu este în faţa propriei conştiinţe. Răspunsul realist este în faţa propriei credibilităţi.
Realitatea pentru oameni
Cred în sinceritatea iniţiativei Realitatea TV. Sunt şi subiectiv, pentru că în urmă cu nişte ani am colaborat cu ei. Am păstrat amintiri plăcute din acea perioadă. Ştiu care erau standardele profesionale. Şi calitatea oamenilor care lucrau acolo. Şi, chiar dacă participam la emisiuni sportive, un domeniu mai ferit de imixtiuni, am testat cu succes şi libertatea de exprimare. Am continuat să urmăresc cu interes şi cu simpatie evoluţia Realităţii şi cred în continuare că a rămas un post al cărui mesaj către oameni rămâne acela al apărării interesului public, nu acela al ocrotirii interesului puterii, indiferent cum se numeşte ea.
Bune intenţii, rele extensii
Din toate aceste motive, cred că ideea sprijinirii lui Hagi are la bază toate bunele intenţii. Şi este în esenţă corectă. Dar nu ajunge. Pentru că sprijinindu-l pe Hagi şi pe Viitorul nu este în regulă să-i demonizezi pe ceilalţi, contracandidaţii la titlu. Fotbalul românesc are nevoie de Hagi, de pasiunea lui, de dragostea lui pentru fotbal, de sacrificiile lui materiale. Dar fotbalul românesc nu se însănătoşeşte brusc punându-i lui Gică o coroană pe cap. Sanctificarea lui Hagi şi prezentarea Viitorului din Ovidiu ca Raiul pământesc, prin comparaţie cu Iadul personificat de Steaua lui Gigi Becali, eternul personaj negativ prizat de media, şi cu Dinamo al lui Negoiţă, nu face bine sănătăţii noastre mintale şi microbistice.
Îngeri, căutăm îngeri!
Lumea fotbalului nu este mai simplă decât lumea politică, domnule Cozmin Guşă şi domnule Rareş Bogdan. Fotbalul nostru cuprinde personaje contradictorii, oameni care au şi merite, şi defecte. Fotbalul este un teritoriu populat şi de violenţă, şi de sensibilitate. Dar un lucru e sigur. Fotbalul nu este populat de îngeri, chiar dacă nouă ne place să credem că Hagi ar fi unul dintre ei. Gică este şi el un om. Foarte probabil, mai bun decât mulţi dintre noi. Sprijiniţi-l pe Gică, este foarte frumos, poate şi un pic naiv, dar încercaţi să nu îi puneţi la colţ pe cei care ţin cu alte echipe, pe cei care au îndoieli. Suporteri, oameni care lucrează în fotbal, ziarişti mai tineri sau mai bătrâni. Nu ştiu dacă veţi avea o audienţă colosală, dar neîmpărţind lumea în buni şi răi vă veţi adresa mai multor oameni. Ceea ce, îmi închipui, vă şi propuneţi.