Dinamo între doi președinți
Nu v-aţi întrebat niciodată cum arată sau cine sunt "specialiştii" din spatele lui Ionuţ Negoiţă? Care poate chiar sunt ce pretind, nişte mari competenţe
Preşedintele lui Dinamo a fost dat afară de Ionuţ Negoiţă. Pe ne(s)pusă masă. Pe front-page-ul site-urilor au tronat titluri pe măsură. „Şoc în Ştefan cel Mare!”. Sau „Cataclism în Groapă!” Televiziunile au preluat şi ele ştirea. Dar ştiţi cine era preşedintele lui Dinamo? Că aici e poanta. Iar poanta continuă. Știți că înlocuitorul a și apărut?
Nu e Mutu!
Aveaţi impresia că Adrian Mutu este marea victimă? Nu, puneţi-vă pofta-n cui, Adrian este director general în continuare! Sau poate credeţi că Ionel Dănciulescu este cel care tocmai a rămas fără serviciu? Nici acum nu aţi ghicit, Danciu, fost Danciu-gol, ocupă funcţia de director sportiv în Ştefan cel Mare. Buun, aţi mai avea dreptul la o încercare, dar nu e cazul să vă obosiţi. Preşedintele lui Dinamo era până mai ieri domnul Cătălin Petrescu. Nu a auzit nimeni de el, din lumea fotbalului vreau spun, dar asta nu înseamnă că dl. Petrescu nu are merite în activitatea echipei de fotbal Dinamo Bucureşti. Mai ales că a îndeplinit sarcina de preşedinte timp de 4 ani, exact din momentul în care Ionuţ Negoiţă a preluat clubul de la Nicolae Badea. Sau a crezut că l-a preluat, aici ar fi loc pentru ceva nuanţe.
Petrescu, un specialist
Să revenim totuşi la Cătălin Petrescu. Dacă noi nu ştim cine este şi ce a făcut dumnealui pentru Dinamo în cei 4 ani de domnie negoiţistă, asta nu înseamnă că a tăiat frunze la câinii roşii. Pentru această teorie a muncii neobosite pledează informaţia furnizată chiar de cel eliberat din funcţie: nu şi-a luat niciodată concediu timp de 4 ani, iar atunci când se va întoarce din binemeritata pauză sabatică sau sălbatică va continua să lucreze în cadrul Grupului Rin. Deci a fost relocat, nu dat afară! Aflăm aşadar ceva important, chiar dacă retrospectiv. Maestrul Petrescu este unul dintre oamenii de încredere ai patronului. Unul dintre celebrii specialişti de la RIN, fără nume, fără faţă. Uite că în ceasul al doisprezecelea avem măcar un nume al înțelepților oculți din jurul lui Ionuț Negoiță.
Urmașul David, asemenea
Să nu fim răi! Poate că echilibrul financiar al lui Dinamo din ultimii ani se datorează şi acestor personaje anonime, dar de încredere, din preajma patronului. Poate şi modestia performanţelor sportive, poate şi umbrele care planează peste procedura de ieşire din insolvenţă au legătură cu acest tip de funcţionari. Încerc să mi-l închipui pe Cătălin Petrescu sau pe succesorul lui, Alexandru David, la fel de necunoscut în spațiul public, şi, ghinion!, îl văd tot pe Ionuţ Negoiţă. Portret robot. Genul acela de om de afaceri de tip nou, eficient, rece, economicos la vorbe, practicant al unui limbaj sec, ascuţit, tip bisturiu. Mai spilcuit decât înaintaşii, cu un început discret de burtă, dar şi unul mai evident de calviţie. Obligatoriu purtător de costum corporatist. Toate ca semne ale stresului omniprezent.
Lui Mutu îi creşte salariul
Poate şi mai importantă decât plecarea lui Cătălin Petrescu și aproape instantaneea instalare a lui Alexandru David, este informaţia că Adrian Mutu va continua şi din vară în postul de director general dinamovist. De data asta şi cu un salariu spre 5.000 de euro, o creştere de 500% faţă de remuneraţia simbolică de până acum. Nu că ar sta Adi în banii ăştia, dar de un trabuc bun şi de un single malt acolo ar ajunge cumva. Altfel, administrativ vorbind, problema nu este că Mutu nu ar avea idei şi nu ar fi un băiat inteligent, dar cică nu prea se duce pe la serviciu, susţin persoane din cadrul clubului care merg regulat la acelaşi serviciu. Care persoane ne atrag atenţia să nu confundăm munca în club a lui Mutu cu rata prezenţelor lui pe sticlă: la meciuri sau când televizunile merg să filmeze la Săftica.
Am reţinut ideea, dar să nu uităm implicarea/contribuția lui Mutu în venirea lui Cosmin Contra la Dinamo, cu rezultatele deja ştiute. Poate că sunt situaţii când nu doar numărul orelor petrecute „la birou” contează. Altfel, dragă Adi, până la a fi vreun Adriano Galliani sau Luciano Moggi mai este drum lung.