Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Altă lecție (de) italiană

În Gruia și pe “Giuseppe Meazza”. Să urmărești în paralel două meciuri de fotbal nu mai este demult o experienţă inedită. Te așezi în faţa televizorului și butonezi telecomanda. Dar să vezi încă o dată diferenţa de nivel/concept între fotbalul […]

...

Infiltratul

Sunt un oficial al clubului Hapoel Beer Sheva. Din motive pe care nu le detaliez, prefer să îmi păstrez anonimatul. Să admitem că în paralel mai desfăşor şi alte activităţi. Ajunge să vă spun că sunt un om de fotbal […]

...

Cine se va face de râs?

Puterea şi Opoziţia au început deja campania electorală, iar ăsta nu este un lucru rău dacă trăim în democraţie. Numai să ştim cine este Opoziţia şi ce vrea ea. De partea cealaltă, puterea se comportă ca orice putere. Lucrează febril […]

...

Cum poate fi păstrat Nemec

Simţul umorului valorează enorm. Oricum, semnificativ mai mult decât valoarea de piaţă a clubului Dinamo. 15 milioane de euro, anunţă acţionarul Ionuţ Negoiţă. Eh, nu chiar 15, doar 14,2, îl anunţăm noi. Dar ştiţi cum sunt patronii noştri, nu doar […]

...

A 25-a

40 de puncte. Atâtea o despart pe Simona Halep de Garbine Muguruza în clasamentul la zi al WTA. Un avans de 40 de puncte la fotbal înseamnă distanţa dintre galaxii. La tenis, valorează cât o respiraţie. Dar este gura de […]

...

Părinţi proprietari de copii

Ştiţi zicala românească "Eu te-am făcut, eu te omor?" Tragic, într-un fel unii chiar o aplică

Permalink to Părinţi proprietari de copii
marți, 25 aprilie 2017, 5:48

Weekend-ul trecut a fost îndoliat de moartea a doi copii ucişi într-o avalanşă în Masivul Retezat. E vorba despre Dor Geta Popescu (14 ani) şi Erik Gulacsi (13 ani), multipli recordmeni la alpinism. Cei doi copii se aflau într-un grup, pe un traseu de vară, alături de 5 adulţi care au scăpat doar cu răni. Printre aceşti 5 adulţi, taţii celor doi copii ucişi de avalanşă. Mai mult, unul dintre iniţiatorii circuitului, despre care Federaţia Română de Alpinism afirmă că era „o expediţie cu caracter comercial”, a fost Octavian Popescu, tatăl alpinistelor Dor Geta Popescu şi Crina Coco Popescu.

Culpă juridică, vinovăţie morală
Aflate de-abia la început, cercetările privind tragedia de acum câteva zile au relevat faptul că victimele nu ar fi purtat cască de protecţie şi nici echipament adecvat unei asemenea expediţii. Foarte important, din grupul de 7 numai copiii  şi-au pierdut viaţa, celelalte persoane, iarăşi important, adulte, suferind doar răni nu foarte grave. Dar discuţia în acest moment nu este despre vinovăţie în termeni juridici, ci despre vinovăţie morală. Această nenorocire deschide o dezbatere despre responsabilitate. Despre drepturile părinţilor asupra copiilor. Până unde se întind acestea? Cât şi ce anume au voie să hotărască părinţii în numele copiilor? Până la ce vârstă? Nu e în regulă să îţi obligi copilul să joace şah, darămite să fie alpinist la 10 ani. Este obligatoriu să îţi înveţi copilul să se spele şi să îşi respecte semenii, dar nu îl poţi condamna să fie as al pianului. Poate nu-i place, poate are aptitudini pentru grădinărit.

Putem să ne punem întrebări. Trebuie
Dor Geta Popescu deţinea în palmares 6 recorduri mondiale şi unul european. Primul dintre acestea fusese stabilit la vârsta de 10 ani (!!), când Dor Geta urcase pe Vârful Ararat, 5137 de metri. Au urmat Vârful Damavand (5671 metri) în Iran şi Aconcagua (6960 de metri) din America de Sud. Toate până să fi împlinit 12 ani! Şi ca să fi stabilit un record mondial la 10 ani, înseamnă că fetiţa asta începuse antrenamentele de la 6-7 ani. Înţelegeţi? Iar noi ce ar trebui să facem, fără să părem nici insensibili la durerea părinţilor, dar nici ipocriţi încercând să dăm lecţii? Putem să ne punem întrebări, fiindcă avem şi noi copii. Întrebări despre felul în care îi creştem şi avem grijă de ei. Cum îi protejăm de rău şi de pericole, dar cum îi şi călim pentru greutăţile vieţii. Poate că alpinismul este un sport, deşi eu înclin să cred altceva. Dar dacă este un sport, este unul periculos, cu un considerabil grad de risc. Un părinte nu are dreptul să îşi expună copilul unui pericol potenţial în numele unei glorii discutabile (nu există nicio instituţie abilitată care să omologheze aceste recorduri!) sau mânat de un spirit aventurier. Sau şi mai grav, dublat de un interes comercial!

Drept de viaţă şi de moarte?
Şi mai departe? Să regretăm dispariţia unei mari campioane sau să plângem moartea unui copil împins de tatăl lui să practice un sport extrem? Doi copii purtaţi de mână de taţii lor spre moarte. Nu este o figură de stil. Este cutremurător. Dar compasiunea se amestecă aici cu revolta. Legea din Codul Penal spune „ucidere din culpă”. Legea morală propune alţi termeni. Inconştienţă. Iresponsabilitate. Dorinţa de celebritate pe spatele odraslei. Este un patent cu oarecare vechime deja. Şi peste toate, ideea periculoasă că viaţa copilului îţi aparţine. Ştiţi vorba românească „Eu te-am făcut, eu te omor!”. Proastă vorbă! Şi poate ne mai trezim din goana asta după tot felul de recorduri absurde şi inutile. Apropo, în curând o să auzim cum le-a crăpat inima şi unor practicanţi de supermaraton sau alte probe extreme, care chipurile ne educă voinţa şi ne testează limitele. Dar bunul simţ şi gândirea luminoasă cine ni le dezvoltă?

Comentarii (69)Adaugă comentariu

Mihai (1 comentarii)  •  27 aprilie 2017, 2:05

Nu este nimic de comentat. Parintele si-a impins copilul sa ajunga acolo unde el nu a putut ... sau unde aspira. Daca eu as vrea sa fiu un Federer dar nu am putut de mic .... si acum am suportul necesar sa il ajut pe fiul meu sa ajunga acolo .... de ce nu as face-o ? Uitati-va la F1: Max si Carlos ... doi copii care sunt sustinuti de parintii lor mari piloti. daca Doamne fereste mureau in primul an ? Era datorita parintilor ? Nu. Pur si simplu iti asumi anumite lucruri cand le faci. Asa si aici .... pacat ca s-a intamplat aceasta tragedie .... dar hai sa nu ingropam o intraga familie din asta.

Dani (75 comentarii)  •  27 aprilie 2017, 5:17

Geambasule. de cite ori ai fost pe munte? Stii ce inseamna drumetia montana, orientarea turistica, escalada, alpinismul? Habar nu ai! Ramii la nivelul tau, de lingau al ciobanului, si nu mai vorbi despre lucruri la care nu te pricepi! Muntele nu este stadion, iar viata la inaltime nu are arbitri...oricum, jungla urbana este mult mai periculoasa decit creasta. Pina la urma, in ziua de astazi iti risti viata si daca traversezi strada. Ce facem, interzicem copiilor mersul pe munte? Cu sau fara voia ta, copii indragostiti de munte vor fi mereu...la fel si "jurnalisti" ipocriti in mass-media de scandal, care vind tragediile pe taraba si pentru care moartea este doar un spectacol aducator de cistiguri materiale.

Romulus (1 comentarii)  •  27 aprilie 2017, 9:27

Dar bunul simţ şi gândirea luminoasă cine ni le dezvoltă? Psihologul, consilierul psihologic, sau psihoterapeutul.

Ted (3 comentarii)  •  27 aprilie 2017, 13:13

Ca sa raspund intrebarii articolului, "Ce sa facem?", as zice sa incepeti cu a nu mai numi "record" ceea ce nu e "record". Record inseamna o realizare care e superioara tuturor realizarilor altora. In alpinism muntii nu cresc (sau cresc dar nesemnificativ), iar toate varfurile au fost cucerite deja de mai multi alpinisti. De record veritabil putem vorbi doar cand e vorba de un singur alpinist care a atins varful folosind o numita tehnica si/sau un anumit traseu. In alpinism nu exista oficial definite categorii de varsta. Ca atribut al unui record, putem ori sa ignoram varsta (personal mi se pare de bun simt asa) sau sa spunem ca orice varsta e o categorie in sine (putem chiar exprima varsta in zile). Daca ignoram varsta, Popescu si Gulacsi, Dumnezeu sa-i odihneasca!, nu detin niciun record. Daca alegem sa consideram categorii de varsta, atunci aproape toti alpinistii lumii detin recorduri. Ar fi atat de multe recorduri incat isi pierd complet esenta notiunii de record. Cea mai mica si cea mai mare varsta mi se par criterii complet puerile. Reducand la absurd, daca o alpinista insarcinata naste pe un varf de munte, vom numie copilul proaspat nascut "recordman mondial"??? Incepeti prin a fi ziaristi onesti si profesionisti. Folositi termenul de record doar cand este un record veritabil. Limba romana are si termenii de "realizare" si "performanta", potrivite pentru ce au reusit Popescu si Gulacsi in prea scurta lor trecere pe Pamant. Odihneasca-se in pace!

Mrr (13 comentarii)  •  27 aprilie 2017, 14:15

eu cred ca parintii celor 2 copii sunt cei mai afectati de ce s-a intamplat ...nu cred ca le mai pasa de dosare penale, discutii pro sau contra...viata lor s-a depreciat ireversibil prin disparitia copiilor lor pe care i-au iubit din toata inima si pe care i-au vrut invingatori...din pacate nu au luat in calcul ca moartea ne urmareste pretutindeni si asteapta doar greseala noastra...posibil ei au vrut sa mearga pe traseul de iarna, dar intalnirea cu grupul de 51 i-a facut sa aleaga celalalt traseu fiindca se credeau mai experimentati si s-au simtit lezati in orgoliu ca niste incepatori fac acelasi traseu cu ei...asta e viata...din aceasta tragedie avem toti de invatat : cu mai putina mandrie,orgoliu si incapatanare putem ramane in viata ( cam acestea sunt si cauzele accidentelor auto )

alex (14 comentarii)  •  27 aprilie 2017, 15:55

Fapta tatalui e „in termeni juridici „. La varsta fetitei decedate discernamantul este prezumat absolut ca nu exista. Tatal este vinovat pentru moartea copilului.

Ted (3 comentarii)  •  27 aprilie 2017, 18:55

Dumnezeu sa ierte si sa odihneasca aceste 2 suflete de copil ! Trist ca aveti o cenzura care taie comentariile care va dezavantajeaza. Trist. Ca sa trec de cenzura, incer si o abordare sterila: 1. dle Geambasu, ce inseamna in opinia dvs un record ? 2. dle Geambasu, ce inseamna in opinia dvs un recordman? 3. dle Geambasu, un copil de, sa zicem, 6 ani, care ajunge pe un varf de 3500 m, indiferent de context, devine in acceptiunea dvs un recordman? 4. daca raspunsul la intrebarea anterioara este "Nu", care sunt criteriile dupa care ati facut diferenta intre acest copil ipotetic si cei 2 care sunt subiectul articolului? Va multumesc.

Ted (3 comentarii)  •  27 aprilie 2017, 18:56

Multumesc cenzurii. Vad ca tocmei a trecut si prima postare.

vasi (7 comentarii)  •  27 aprilie 2017, 22:59

Copiii, in general, sunt atrasi de meseriile practicate de parinti, ei fac un model din aceste meserii, isi vad parintii facand ceva si sunt atrasi de acel ceva, de aceea un copil de fotbalist e atras de fotbal(nu e o regula) dar se poate ca in timp cand mai creste, sa descopere ca ii place altceva, dar cand e vorba de alpinism, un parinte ar trebui sa stie foarte bine ca nu e o "meserie" ca oricare alta, ci e ceva foarte riscant, trebuie sa inteleaga ca pe munte nu te joci, acolo daca ai gresit odata nu mai ai a doua sansa, si sa gandim putin logic, in ce perioada a vietii esti predispus la cele mai multe greseli? exact, in perioada copilariei.

maratonist (2 comentarii)  •  27 aprilie 2017, 23:20

Bai ***, de ce nu faceti un concurs de alpinism 7 Summits la categoria bebelusi, nu ca lucrul asta nu s-ar fi intimplat deja, l-am vazut in poze ***, ca nu pot sa ii spui tata, catarindu-se cu fiica agatata de rucsac, din pacate, aproape intotdeauna mor cei nevinovati.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

io (21 comentarii)  •  27 aprilie 2017, 23:43

Ted : https://en.wikipedia.org/wiki/Tyler_Armstrong le putem numi recorduri, in acceptiunea ta? se vorbeste acolo de recorduri? da au ba?

StefanCM (39 comentarii)  •  28 aprilie 2017, 4:54

Lasand la o parte restul considerentelor, am inteles ca respectivii au ignorat avertisment de avalansa. Cineva trebuie sa fie responsabil pentru asta. Si asta lasand la o parte incercarile unora de a justifica alegerile parintilor. Ca un partinte responsabil, sa ignori avertismentele de risc de avalansa cu copilul langa tine e ca si cum iti inveti copilul sa treaca pe rosu la semafor si apoi cand il loveste masina esti socat de intamplare. Nu ca nu sunt destui parinti prin oras care forteaza trecutul pe rosu sau prin locuri nepermise cu copiii de mana, un mod elegant de a-i invata sa repete gesturile parintilor. Iar cand tragi taurul de coarne intr-o zi te trezesti cu coarnele in fund. Lucrurile sunt simple. Daca ascultau de avertismente, ceea ce era normal sa faca, mai ales la experienta lor, se evita tragedia.

Daniel Henzulea (1 comentarii)  •  2 mai 2017, 17:54

Din pacate au murit din vina exclusiva a parintilor (in special a lui Ovidiu Popescu) pe care nu-l pot numi decit "pantofar". Nu stiu cum altfel poate fi numit cineva care alege traseul de vara (prin caldare) fara asigurare cu coarda si fara sa le puna niste simple casti la copiii aia doi. Au fost avertismente din 2012 ca vor muri oameni sub "indrumarea" lui Ovidiu Popescu, cititi aici: http://mirceaordean.blogspot.ro/2012/03/munte-car-mesajul-presedinte-vasilescu.html?m=1

anamaria (1 comentarii)  •  21 mai 2017, 9:04

foarte tare e nemaipomeni