Cum îl recompensăm pe Alibec?

Poate spunându-i că greşeşte. Dar asta este o acţiune nepopulară

Alibec a petrecut 61 de minute pe teren la partida CFR-FCSB 0-0. La schimbare, mai că l-a tamponat pe Reghecampf. Apoi, nervos, vârful fecesebist s-a îndreptat spre vestiare ca un războinic alungat din regat. Oamenii de fotbal citesc în aceste gesturi personalitatea jucătorului. Oamenii de rând citesc cu totul altceva. Dar ştiu ei ce se ascunde în sufletul unui fotbalist?
Alibec nu este vinovat. Dimpotrivă, el a fost victima trufiei antrenorului. A stresului provocat de lupta pentru titlu. Alibec este o fiinţă sensibilă, iar şutul acela în baxul cu sticle de apă minerală nu este altceva decât dorinţa de autoperfecţionare a atacantului. A încercat o execuţie aşa cum nu reuşise la poarta lui Mincă. I-a reuşit, dar nimeni nu a apreciat-o. Păcat!

Din toate aceste motive, veţi fi de acord că Alibec nu trebuie să fie pedepsit. El merită să fie premiat pentru că arde pentru fotbal. Şi care ar putea fi recompensa pentru pasiunea asta mistuitoare? Fiindcă deja a primit banderola de căpitan. De exemplu, o suplimentare de contract. De ce nu? Sau o maşină de fiţe, sau un teren intravilan de la nenea Gigi. Dar nenea Gigi este supărat pe Denis. Urât! Cum poţi fi supărat pe băiatul ăsta de zahăr, ca să nu zicem de ciocolată? După tot ce a făcut el pentru Steaua/FCSB! 6 goluri, două pase decisive în 10 meciuri. Şi perspectiva de a fi eliminat aproape la fiecare din aceste meciuri sub tricoul roş-albastru. Dar, slavă Domnului!, şi arbitrii au devenit mai toleranţi cu Alibec. Au înţeles şi ei că au în faţă un bibelou. O piesă de patrimoniu.

Gata cu gluma! Noi, gata, dar ei? Ei, cei care pun batista pe ţambal, ca să vorbim pe notele muzicii prizate în mediile fotbalistice. Ei, cei care pedepsesc azi doar ca să aibă ce să ierte mâine. Ei, cei care amestecă lucrurile astfel încât te trezeşti că victima devine eroul negativ, iar vinovatul, personajul pozitiv. Daţi un pic timpul înapoi şi aduceţi-vă aminte de cazul Leo Grozavu, care se considera un Iisus Hristos răstignit între tâlhari! De ce se întâmplă aşa? În numele unei filosofii păguboase, care aruncă binele şi răul într-o ciorbă cu gust incert. Din cauză că mulţi dintre noi ne-am pierdut reperele şi sorbim cu nesaţ din zeama asta otrăvită. Să ne înţelegem însă. Nimeni nu vrea o execuţie publică a lui Alibec. Dar în lumea de dincolo de fotbal, cine greşeşte plăteşte. Iar cine are merite este recompensat. Societatea merge înainte prin respectarea regulilor, nu prin driblarea lor. Lumea fotbalului, nu numai de la noi, dă senzaţia că se guvernează după alte legi morale. Iar cetăţenii acestei planete sunt persoane exceptate. Şi se comportă ca atare.

Nimeni nu susţine că Alibec nu este un fotbalist cu potenţial. Un om talentat, unul dintre puţinii din peisajul campionatului care pot aduce frumuseţe în joc. Alibec are viziune, imaginaţie şi simţ al porţii. Iar joaca asta de-a rebelul şi de-a neînţelesul este foarte aplaudată aici, la noi în bătătură. Prin urmare, Denis va fi iertat în regim de urgenţă, drept pentru care nu va înţelege nimic şi va continua să joace rolul de domn Goe care bate din picior dacă Mamiţa şi tanti Miţa nu îi dau jucăriile. Conturul perfect al cercului poveştii va fi atins când publicul va arăta spre ziariştii fără suflet, care nu pricep sacrificiile fotbaliştilor, ba mai şi mănâncă o franzelă de pe urma lor.