Maimuţa bună, maimuţa rea

Sulley Muniru trebuia pedepsit. Dar domnul Florin Tănase nu? Întrebăm şi noi, nu dăm cu rasismul!

Florin Tănase i-a strigat „Maimuţă!” lui Sulley Muniru la un antrenament, iar Sulley Muniru l-a răsplătit nu cu apelativul „Arianule!”, ci cu un pumn în figură. Martorii oculari nu au precizat dacă a fost knockout sau doar un knockdown. Urmarea episodului este cunoscută. Cu o rapiditate demnă de o intervenţie a Statelor Unite în Siria, patronul a anunţat iminenta despărţire de jucătorul ghanez. De asemenea, atât antrenorul, cât şi directorul sportiv al Stelei/FCSB au recunoscut întâmplarea în regim de urgenţă. Curios, nimeni din staff nu a ţinut să spele rufele în familie. Conform tradiţiei. În acest caz, execuţia trebuia făcută în public. Cu clăbuci cu tot.

Folclorul pe culori
Florin Tănase a fost surprins de reacţia violentă a colegului de echipă fiindcă el este depozitarul unui întreg folclor. La fel ca mulţi alţii. Folclorul fotbalului, românesc, dar nu numai, adăposteşte o mulţime de ziceri simpatice, dar şi destule prostii. Cultivate ani la rând de gura spurcată a galeriilor, dar şi de înalţi oficiali amatori de balade ale peluzei, apelative de genul „maimuţă”, cu derivatele „cimpanzeu” sau „urangutan”, dar şi mai neaoşele „cioară” sau „indian” sunt în mod evident mostre de rasism. Rasism de cea mai neîndoielnică esenţă. Sigur că în sânul unei echipe sunt şi maimuţe bune, şi maimuţe rele. De exemplu, după golul în poarta Craiovei, Harlem Gnohere joacă rolul maimuţei bune. Cu evoluţii decente în ultima perioadă, Moke este maimuţa acceptată. Şi aşa mai departe. A nu se înţelege totuşi că fotbalul românesc este un centru de manevră pentru Ku Klux Klan.

Românii şi străinii
Nu am aflat nimic despre vreo sancţiune în contul lui Florin Tănase. Nu vi se pare totuşi inegal tratamentul, dincolo de punerea în funcţiune a complicatului mecanism al corectitudinii politice? Ajunge apelul la bunul-simţ. Logic era să fi suportat amândoi o pedeapsă. Provocat de Tănase, Muniru a reacţionat. La violenţă verbală a răspuns cu violenţă fizică. Dar Gigi Becali nu acceptă ca un „român de-ai lui” (n-a zis chiar aşa, ci «un român de-al meu») să fie lovit de un străin. Episodul de acum 10 ani, când belarusul Vasili Hamutovski a intrat în coliziune cu Rică Neaga, rămâne drept model şi studiu de caz. Nu mai ştim cum i-a zis Rică lui Vasili, probabil că nu maimuţă, dar epilogul conflictului a fost izgonirea „străinului” de la Steaua. Ceea ce urmează să se petreacă şi acum. Dar nu imediat, ci la finalul sezonului. Asta graţie intervenţiei lui Alibec, care, bravo lui!, a ţinut să-şi îmbuneze patronul.

I-aţi explicat lui Tănase?
Nu de clemenţa lui Becali este însă nevoie. Sau de pilele puse de Alibec. Ar fi igienic totuşi să ne mai curăţim repertoriul şi reprezentările zoologice din creier. Nu de alta, dar sărim de fund trei metri atunci când suntem făcuţi ţigani sau ciori şi ne inflamăm că pe afişe ale unor meciuri apărem – tot mai rar, ce-i drept – ca nişte lăutari mustăcioşi şi bruneţi şi nu în ipostaza de vikingi pletoşi şi blonzi. Am impresia că lui Florin Tănase nu i-a explicat nimeni că a greşit, după cum şi domnul Sulley ar fi indicat să urmeze o terapie de calmare, că nu este prima dată când, din exces de zel, sare cu picioarele pe un coechipier. FCSB are ocazia să arate că este de fapt Steaua tocmai lepădându-se de zgura rasismului şi a xenofobiei. Ştiţi de ce? Chiar trăim într-o lume în care ne luptăm cu maimuţele. Acelea care pun bombe şi intră cu camionul în noi.