Şi-a consumat Dinamo entuziasmul?
Aceiaşi actori, altă piesă. Una mai subţire şi mai încâlcită
Ce se poate întâmpla în două săptămâni? Să uiţi fotbalul? Asta în niciun caz. Sau să îţi dispară elanul/motivaţia din care te-ai hrănit atunci când luptai pentru accederea în play-off? Mai degrabă. Dinamo-Craiova 2-1 din 25 februarie a fost alt meci decât Dinamo-Craiova din 19 martie. Alt meci la propriu, desigur, dar şi alt meci la figurat.
Dinamo de acum trei săptămâni şi jumătate, cu Contra pe atunci de-abia la a doua partidă pe banca roş-albilor (mai de curând alb-negri, nefericită alegere!) a surprins Craiova prin atitudine ofensivă, prin joc vertical spre poarta lui Calancea.
Dinamo de acum şi-a surprins suporterii prin joc încâlcit, prin pase greşite şi prin precipitare. Spre deosebire de întâlnirea anterioară, Dinamo a fost deranjată şi de replica mai curajoasă a oltenilor. Dar nu era de anticipat că oamenii lui Mulţescu nu vor cădea iar în capcana tacticii defensive, atât de nepotrivită pentru o echipă construită pe filosofia atacului? De aceea, imensa ocazie a lui Ivan din minutul 43 rezumă desfăşurarea primei reprize. Plus pentru Craiova la toate capitolele.
Bumba este cel mai periculos dinamovist la reluarea jocului, Ivan rămâne specialistul incontestabil al năclăirii unor faze periculoase. În mare, scenariul rămâne neschimbat. Craiova continuă să fie echipa care găseşte mai uşor drumul spre poartă.
Contra înţelege cum stau lucrurile şi îl trimite în teren pe Rivaldinho, alături de Nemec. Doi atacanţi, dar un mijlocaş mai puţin, fiiindcă iese Palici.
Dar este limpede că efervescenţa adusă de Contra s-a disipat. Injecţiile de moral, scurtele prelegeri dinaintea antrenamentelor sau fructele de după sunt lucruri frumoase, îi câştigă pe „băieţi”, dar nu ţin loc de construcţie fotbalistică. Încă un 0-0 şi pentru Craiova, şi pentru Dinamo înseamnă că pentru unii play-off-ul cade greu la stomac.