Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Lupta cu clişeele

Eleganţa proverbială, vestimentară şi în comportament sunt marcă înregistrată. Emeric Ienei. Discreţia, reţinerea. Sunt şi clişee? Da. Dar sunt lucruri adevărate. Există şi categoria clişeelor false. Acestea au avut un succes nebun. Fiţi atenţi! A fost antrenorul de la Sevilla, […]

...

Cultul personalităţii lui Hagi

Drumul de la „Tu, tu cu mustaţă, nu strâmba!” la „Nu da din sprânceană!” a durat 23 de ani. De fapt, trăim în cercuri concentrice. De la Mondialul din ’94 până la play-off-ul românesc ediţie 2017 s-au schimbat lumi. Nu […]

...

Şi-a consumat Dinamo entuziasmul?

Ce se poate întâmpla în două săptămâni? Să uiţi fotbalul? Asta în niciun caz. Sau să îţi dispară elanul/motivaţia din care te-ai hrănit atunci când luptai pentru accederea în play-off? Mai degrabă. Dinamo-Craiova 2-1 din 25 februarie a fost alt […]

...

Scoate Marcel nemţii din noi?

Marcel Răducanu la FRF. E bine? Dacă zici că e bine, te descalifici. Dacă nu dai un şpiţ în dosul celor de la Casa Fotbalului, eşti judecat aspru de „Revoluţie”. Se cheamă că te-ai vândut lui Burleanu şi odioasei lui […]

...

Acum 28 de ani. Şi acum

Schmeichel a devenit peste noapte marea vedetă a Danemarcei. Kasper Schmeichel, nu Peter Schmeichel, fostul mare portar al lui Manchester United. Cu cele două penaltyuri apărate în faţa Sevillei, goalkeeperul lui Leicester se desparte definitiv de imaginea obsedantă a celebrului […]

...

Când Dracul este corporatist şi Dănilă Prepeleac un hipiot bătrân

De săptămâna viitoare, la Teatrul Act se va juca o nouă piesă. Poate ar fi bine să ştiţi că există oameni care au îndrăznit să citească altfel basmele lui Ion Creangă. Altfel, dar nu schimbându-le sensul

Permalink to Când Dracul este corporatist şi Dănilă Prepeleac un hipiot bătrân
miercuri, 8 martie 2017, 3:08

Atunci când a scris „Dănilă Prepeleac”, Ion Creangă nu s-a gândit că Diavolul te poate ispiti să investeşti în arta contemporană. Nici că Dănilă ar putea arăta ca un hipiot tomnatic, care şi-a pierdut un ochi în lupta cu forţele Răului. Laser contra laser şi smoală contra viclenie ţărănească. La multe nu s-a gândit atunci, la sfârşitul secolului XIX, autorul „Amintirilor din copilărie”. De exemplu că basmele lui vor fi subiectul unor spectacole la Teatrul Act, în al doilea deceniu al mileniului 3. Regizorul Alexandru Dabija s-a gândit şi s-a pus pe treabă. Mesajul este clar. Basmele lui Creangă spun şi altceva decât poveşti de adormit copiii. Spun, cu umor, poveşti de neadormit adulţii. Dar aceste poveşti trebuia rescrise.

De unde și până unde
După montările „Caprei cu trei iezi” şi a lui „Ivan Turbincă”, la care Dabija a fost şi regizor, şi autorul textelor după operele lui Ion Creangă, a venit la rând „Dănilă Prepeleac”. Cătălin Ştefănescu a fost de data aceasta născătorul textului după scrierea povestitorului din Copou, Alexandu Dabija păstrându-şi doar rolul de regizor. Evit să îl împopoţonez cu marca de „dramaturg” pe Cătălin Ştefănescu, deşi realizatorul emisiunii „Garantat 100%” nu se află la prima experienţă în teatru. „Moroi” (text original), montare la Sibiu, „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?” (după Moromeţii lui Marin Preda) şi „Vanilla Skype” sunt celelalte scrieri ale lui Cătălin care s-au materializat în spectacole consistente şi cu o profunzime oferită tocmai de simplitatea lor. Asta ca să nu decolăm în epitete deplasate. Scrierile lui Cătălin Ştefănescu nu au pretenţia că schimbă sensul artei teatrale, dar spun ceva cu miez, cu o prospeţime venită din bucuria de a încerca lucruri pe care nu le-au gândit înaintaşii.

Dănilă, românul antisistem
Ne întoarcem astfel la Ion Creangă, căruia nu i-ar fi trecut prin cap că basmele lui ar putea deveni montări teatrale. Acelaşi Ion Creangă despre care cred că ar fi râs cu lacrimi la „N-ai tu treabă!”, piesa care are ca punct de pornire basmul „Dănilă Prepeleac”. Bineînţeles că aici şi acum nu urmează să vă povestesc nici basmul, nici piesa. Şi bineînţeles că „N-ai tu treabă!” nu este o comedie, deşi „se râde”. Dănilă al lui Dabija şi Ştefănescu este un om ca noi toţi, nici prea harnic, nici foarte priceput, unul căruia i-ar plăcea să huzurească şi să trăiască la nesfârşit, fără grija zilei de mâine. Dar Dănilă este omul care a dat lovitura, care a pus-o. Dănilă este în acelaşi timp şi un român autentic, căruia îi place să fenteze sistemul. În spectacol, sistemul care corupe, malaxorul de suflete, este întrupat de doi draci tineri cu înfăţişare, limbaj şi apucături de corporatişti. Şi care sunt manevraţi iscusit de Dănilă.

Oameni care își fac bine meseria. Și mai mult decât atât
Până la un moment dat, când situaţia balansează. Iar siguranţa de sine a neortodoxului stăpân de necuraţi începe să fie exploatată în folosul lor de dracii tineri jucați malefic de bine de Andrei Seuşan (Mammon, şeful dracilor) şi Alexandru Voicu (Baalamuk). Dănilă nu este nici interpretat, nici jucat de Marcel Iureş. Este pur şi simplu Dănilă, tot aşa după cum Ivan Turbincă nu era jucat de Marcel Iureş, ci Marcel Iureş era jucat de Ivan Turbincă. Reprezentaţia este scurtă şi concentrată. Are ritm, are tensiune, respiră un aer contemporan, fără să îşi ţipe strident modernitatea. Probabil că specialiştii numesc toate astea viziune regizorală. Mă abţin să intru pe un teritoriu pe care nu îl stăpânesc. Cunoscătorii mi-au atras atenția aasupra unor imperfecțiuni în mecansimul spectacolului. Refuz să glosez pe seama presupuselor defecte ale unei performanțe ante-premieră, chit că mi s-a părut că și scăpările acelea aveau un farmec al lor. Ştiu altceva. Spectacolul pe care l-am văzut la Teatrul Act, o repetiţie generală cu public înaintea premierei, a fost un timp câştigat. O experienţă care îţi induce o stare de bine intelectual, pentru că înţelegi că mai sunt oameni care îşi fac meseria cu pasiune, transportând-o într-o zonă în care se transformă în altceva decât în meşteşug. Oameni care nu sunt pătrunşi de importanţa mistică a muncii lor, ci doar de sensul profund uman al gesturilor noastre cotidiene.

Finalmente, povestea lui Alexandru Dabija şi a lui Cătălin Ştefănescu ne spune că dracul te poate lua şi din uşa bisericii, şi din capsula de criogenie. Este o veste pe care nu trebuie să o luăm foarte tare în serios. De asemenea, nu luaţi în serios mai mult decât este cazul pseudocronica mea teatrală. Este doar (decât!!?) îndemnul să mergeţi la întâlnirea cu un act artistic care vă va pune pe gânduri, deşi veţi fi râs cât la un film cu Mister Bean. Lucrurile importante se spun şi altfel decât stând încruntaţi, cu Biblia, Talmudul sau Coranul în mână.

Comentarii (15)Adaugă comentariu

ionnis (54 comentarii)  •  8 martie 2017, 16:18

vrem bilete moca :))

ionnis (54 comentarii)  •  8 martie 2017, 16:19

bilete

TheWall (1 comentarii)  •  8 martie 2017, 18:06

Suna bine, de vazut! multzam!

Mihnea (3 comentarii)  •  8 martie 2017, 18:30

Cristian, sa nu ma intelegi gresit te citesc intotdeauna cu placere however astept articole din lumea sportului...

george (34 comentarii)  •  8 martie 2017, 19:15

Titlurile de azi din cel mai mare site (+ziar) de SPORT din Romania: D-nul Tolontan: Parchetul Valcea a clasat cazul "Maciuca" ; D-na Andries: Acum ori niciodata, sa-i dam in judecata (despre dosarul HexiPharma); D-nul Geambasu; Cand Dracul e corporatist... (despre o piesa de teatru) Asta da ziar de sport...

Cristian Geambaşu (458 comentarii)  •  8 martie 2017, 22:05

Aveti un site plin cu știri despre sport si 3 articole care spun altceva. Despre lume. Zic eu, interesante. Chiar va deranjează ca puteți citi si altceva? Si nu contra cost, ma scuzați ca aduc asta in discuție. De exemplu, dacă v-ați abona la ediția digitală, ați avea surpriza sa vedeți ca unul este conținutul ziarului si altul al gsp.ro

Anonim (94 comentarii)  •  8 martie 2017, 21:11

Salut intereseul dvs. pentru dramaturgie, dar cred ca ati vrut un pic sa va incordati muschii, adica sa va demonstrati polivalenta! Felicitari daca preocuparile dvs. trec dincolo de sport si de muzica rock! A.

Cristian Geambaşu (458 comentarii)  •  8 martie 2017, 21:54

Nu am vrut decât sa semnalez ceva care merita văzut. Atit si nimic mai mult. Iar preocupările mele nu sunt importante. De aceea nu am nici cont de Facebook.

george (34 comentarii)  •  8 martie 2017, 22:27

Doar semnalam titlurile semnate de cei mai importanti editorialisti. Adica ceea ce ar trebui sa fie capul de afis al unui ziar de sport (cred ca ziar de sport va considerati). Nu mai vreau sa amintesc cat sport (ca diversitate si calitate) este in celelalte articole. Nu am spus nici ca ma deranjeaza nici nu am facut nici o referire la aspectul financiar. Dar daca tot vine vorba, ce vreti sa spuneti ? Daca e gratis nu avem dreptul la nici o pretentie ? Adica, orice ati scrie, nu avem voie sa comentam ca doar nu platim ?! PS Sunteti editorialistul pe care il citesc cel mai mult si cu cea mai mare placere (inca din anii 90). Asta ca sa nu credeti ca e ceva personal...:)

Cristian Geambaşu (458 comentarii)  •  8 martie 2017, 23:22

Era clar ca va deranjează, ideea pe care încercam sa v-o semnalez era însă alta. Confundați conținutul site-ului cu cel al ziarului. De exemplu, in ziar nu o sa găsiți articolul meu despre teatru. Si multe dintre articolele Mariei care sunt pe alte subiecte decât sportul. Si de aceea evocam gratuitatea site-ului pusă in antiteza ca ziarul/ediția digitală.
Altfel, mulțumesc pentru aprecieri. Îmi închipui ca sunt sincere

vivi (8 comentarii)  •  9 martie 2017, 6:46

Domnule Geambasu,citeste-ti te rog articolul despre Unay Emery de acum cateva saptamani poate iti dai si tu seama cat de tare te pricepi la fenomen.Eu in locul tau iti spun sincer ca m-as lasa de scris despre sport.Foarte bine ca abordezi alte subiecte.Acum serios tie nu ti-e rusine dupa rezultatul de aseara?Ca sa nu spui ca dupa razboi vorbesc multi vezi ca ti-am lasat si atunci un comentariu.Asta fiindca eu ma pricep

Mihail B. (11 comentarii)  •  9 martie 2017, 8:55

Buna dimineata! Citesc cu mare placere ziarul online in fiecare dimineats si in print in weekend. Ca un cititor fidel care a publicat in ziarul dumneavoastra un articol acum cativa ani, tin sa va felicit. Este tare placut sa citesti si altceva in afara de sport. Sportul inseamna si educatie si cultura. Felicitari intregii echipe pentru mesajele transmise si lupta pentru o viata mai frumoasa!

Anonim (94 comentarii)  •  9 martie 2017, 16:30

@ vivi Cele doua meciuri dintre PSG si Barcelona au fost atipice, intrucat, la acest nivel, nu este normal sa fie un ecart de 9 goluri intre cele doua rezultate. Emeri a meritat aprecierile (nu-i de colea sa invingi Barcelona cu 4-0, dupa o prestatie exceptionala), dar ceea ce au reusit catalanii merita toate elogiile, mai ales prin increderea cu care au abordat acest meci ce pornea de la un scor imposibil si prin insistenta cu care au incercat la 3-1 sa duca la bun sfarsit acea remontada pe care si-au propus-o! Au mai fost calificari dupa infrangeri la 4 goluri, dar prin prin regula golului in marcat in deplasare! A. @ C.G. Ati semnalat ceva ce merita vazut, dar cei din provincie (mai ales din orase fara institutii teatrale) nu pot urmari acest spectacol! A.

ina (1 comentarii)  •  16 martie 2017, 13:19

Foarte inteligent scris si nu cred ca v-ati incordat nici un muschi in a-l scrie! Daca scrieti pentru presa de sport, asta nu inseamna ca nu aveti condei! Felicitari!