Dinamo după şoc, Craiova, înainte

Sâmbătă seara ne aşteaptă unul dintre meciurile care pot schimba percepţia sumbră asupra fotbalului nostru

A trecut o săptămână de la instalarea lui Cosmin Contra la Dinamo. Atât de cântatul şoc la echipă s-a produs în meciul cu Botoşani, după ce mai multe gloanţe au trecut pe lângă urechile noului antrenor. Partea cea mai grea de acum urmează, după victoria chinuită cu 1-0 în faţa moldovenilor. Dincolo de şoc sunt meciurile. Primul, împotriva Craiovei. Oricare ar fi ea, vorba suporterilor din Ştefan cel Mare.

Scenariul vechi de când fotbalul
Apropo. Filmul schimbării rulează periodic pe toată Planeta Fotbal. Scenariul este aproape identic şi sună cam aşa. Antrenorul tocmai numit ajunge la echipă cu maximum 3-4 zile înaintea unei partide capitale. Ţine un discurs motivaţional, îi îmbărbătează pe „băieţi” şi se roagă la Cel de Sus să aibă noroc. Deşi Cel de Sus nu este responsabil cu norocul. Dar nu mai contează. Omul nostru trece cu bine de primul hop, îşi suflecă mânecile (imagine absolut necesară!) şi se apucă de treabă. Exact înainte de asta, actualul are grijă să dea de veste populaţiei că predecesorul i-a lăsat praf echipa. Fizic, psihic, psihedelic. Sigur că vestea nu vine printr-un comunicat sau o declaraţie de presă, este suficient să propagi un zvon care are ca sursă o persoană din „anturaj”.

Ca Bielsa, Klopp şi Guardiola la un loc
Odată creat alibiul, munca moştenitorului situaţiei dezastruoase capătă o greutate aparte. În paralel cu învăţarea noilor scheme şi strategii, trebuie corectate carenţele constatate la preluarea gestiunii. Pregătirea propriu-zisă a partidelor nu diferă fundamental de metodele celui dinainte, dar e obligatoriu ca „băieţilor” să li se pară că antrenamentul este condus de însuşi Marcello Bielsa în zilele lui cele mai trăsnite. Sau de Jurgen Klopp, un partizan al pregătirii fizice impecabile, premisa unui stil agresiv, cu presing permanent. Ajungem astfel în zilele noastre, la Dinamo, unde aflăm că antrenorul pune accentul chiar pe presingul agresiv, în scopul recuperării mingii. O filosofie asemănătoare şi cu metodele lui Klopp, şi cu stilul lui Guardiola. Ca să speri totuşi că echipa ta îşi poate sufoca adversarul, pentru ca mai apoi să practice o posesie dezarmantă este nevoie de o calitate tehnică şi de o disponibilitate tactică deosebite ale jucătorilor. Ceea ce nu este valabil nici la Dinamo, nici la nivelul primei noastre ligi.

Împrospătarea peisajului
Dincolo de ironii, prezenţa lui Contra pe banca lui Dinamo poate constitui un ferment pentru întreaga noastră suflare fotbalistică. Temperamental, dornic să demonstreze ceva, Cosmin intră într-un peisaj care începuse să se banalizeze, acaparat de şaradele lui Şumudică, şarjele lui Hagi şi nemulţumirile cronice ale lui Reghe. Schimbarea din mers a sistemului de joc, după 4-2-3-1 la început, 4-3-3 după pauză, denotă mobilitatea lui Contra. Apărarea rămâne punctul nevralgic, atât pe centru, unde nou-venitul Dielna încă nu se sincronizează cu Nedelcearu, cât şi pe flancuri, unde Steliano Filip şi Romera vor mult în continuare şi reuşesc mai mult să-şi faulteze adversarii. Integrarea rapidă a lui Bumba este o altă problemă de rezolvat şi probabil că Nemec şi-ar ameliora prezenţa în teren cu mai multe mingi utile.

Clasic, dar cu moderaţie
Dincolo, Craiova este o formaţie construită pe o atitudine ofensivă, aşa că nu e greu de ghicit ce le va cere Mulţescu jucătorilor pe care îi pregăteşte. Dinamo-Craiova va fi un meci între o echipă care crede că a ieşit din criză şi alta care refuză să creadă că este în criză. Mai important, Dinamo-Craiova rămâne un clasic al fotbalului nostru, care ar trebui să ne arate şi altceva decât blazare sau rutină. Luaţi „clasic” cu moderaţie, renunţaţi la comparaţii dezavantajoase şi încercaţi să profitaţi de puţinele bucurii pe care ni le oferă campionatul. Şi dacă nu va fi o partidă reuşită, scuzaţi pasa sentimentală care m-a îndemnat să scriu rândurile de faţă. Observaţi că tocmai mi-am construit un alibi.