Guma lui Ilie este de vină?
Încet, încet, Năstase devine principalul responsabil pentru înfrângerea din meciul de Fed Cup cu Belgia. Foarte comodă explicaţie!
Mai multe capete de acuzare atârnă ca o secure deasupra fostului număr 1 mondial. Principala vină, mesteca gumă. Ostentativ şi pe tot parcursul celor două zile de concurs. În al doilea rând, Ilie Năstase este pus la zid din cauză că nu a fost îmbrăcat adecvat. Trei la mână, s-a contrat prea mult cu arbitrii.
Comunicarea, între jignire şi cuvinte tari
Aprecierile cititorilor revoltaţi de vestimentaţia şi de mestecatul obsedant al căpitanului nejucător al României variază de la „îmbrăcat ca un homeless” până la „mitocan” sau „rumegătoare”. Cea mai blândă caracterizare evocă „lipsa de educaţie”. Sunt violente aceste cuvinte? Nu vă grăbiţi să spuneţi „da”!
Specialiştii (nu întrebaţi cine sunt ei!) au stabilit normele contemporane ale comunicării în mediul online.
Inclusiv mesajele postate la articolele noastre conţin cuvinte tari, care nu sunt considerate jigniri. Aşa că „prost”, „slugă a oierului”, „bătrân decrepit”, „habarnist”, „urât ca noaptea” nu sunt decât locuri comune. Sigur că nu toată lumea scrie aşa. Bineînţeles că mulţi au păreri critice pe care le exprimă într-un limbaj urban. Să nu pierdem totuşi personajul din cauza cuvintelor. Personajul Ilie Năstase.
Geniu vulnerabil, bufon asumat
Pe Ilie Năstase de astăzi lumea îl cunoaşte drept un tip exhibiţionist. Şi cam atât. Praful gros al uitării s-a aşternut peste cariera imensului jucător Ilie Năstase. „Bătrânii decrepiţi” sau „tătăiţii”, cum ar zice prietenii noştri din universul virtual, ştiu foarte bine şi ce a reprezentat Ilie. Dar sunt excedaţi de maimuţăreala de-a generalul, de tumbele făcute pe la sindrofiile ATP ori de slalomul erotico-sentimental al fostului lider al ierarhiei mondiale, care dinamitează legătura cu amintirea marilor lui meciuri.
Ilie a fost idolul copilăriei şi adolescenţei multora dintre noi, jocul lui strălucitor rămâne un manifest pentru libertatea sportului. Ilie şi-a asumat câteodată şi rolul de bufon, şi ipostaza de rebel, dar dincolo de actele teatrale care l-au personalizat încât acel „Nasty” era transformat în substantivul comun „nasty”, istoria tenisului îl reţine ca pe un jucător aparte.
Spectaculos, tehnic, imaginativ, imprevizibil, vulnerabil, atins de geniu uneori, aşa cum în alte dăţi era paralizat de o ciudată neputinţă. Vezi finala Cupei Davis 1972, România-SUA 2-3. Acolo plonjăm de-a binelea în zona crepusculară a carierei lui Nasty.
Căpitanul nejucător a fost cuvântător
Putea să facă mai mult Ilie Năstase în calitatea lui de căpitan nejucător? Popular ar fi să spun că da. Că îmbrăcat nu în trening, ci într-un costum casual-elegant, ca Yannick Noah, mi se atrage atenţia pe blog, sfaturile lui ar fi avut mai mare influenţă. Că ar fi trebuit să nu mai sară atât la fiecare minge câştigată şi să nu se certe mereu cu arbitrul de scaun, ci să se concentreze pe remedierea lipsurilor din jocul fetelor. Dar Ilie a dialogat permanent şi cu Sorana, şi cu Monica, şi cu Irina.
Nu a folosit terapeutica şi subalterna expresie „Vrei o banană?” patentată de predecesoarea în funcţie. Nu am simţit nimic sexist în atitudinea lui, ci doar dorinţa explicită de a transmite ceva din tezaurul pe care îl poartă. Tezaur pe care rar s-a ostenit să-l împărtăşească. Dacă nu a reuşit suficient, vina este şi a receptorului.
Poate ar fi bine să-l luăm aşa cum este pe Ilie. Să acceptăm că omul şi sportivul sunt faţete ale aceluiaşi om. Şi da, semnele vârstei sunt neechivoce. Hainele nu mai stau pe el ca în tinereţe, pielea şi-a pierdut strălucirea, abdomenul nu mai este plat, pletele grizonante de haiduc pensionat vin din alt timp. Timpul care ne atinge pe toţi, fără deosebire. Asta este o lecţie dureroasă, care se deprinde greu. Cu timpul.