Gata, copilul a scăpat de persecuţie!

Transferul lui Rotariu la Bruges ne va lămuri cine avea dreptate. Mama şi unchiul sau ceilalţi. Răii şi invidioşii

Puţină lume a observat că transferul lui Rotariu la Bruges s-a realizat în aceeaşi zi şi cam la aceeaşi oră din noapte la care se gimnaştii din Guvern săreau peste cal, emiţând zglobia ordonanţă. Asta aşa ca să punctăm o stranie coincidenţă, nu pentru a contesta trecerea lui Dorin la cel mai puternic club belgian al momentului. Sau pentru a înregistra tranzacţia la capitolul abuz în serviciul fotbalului. Nu trebuie să amestecăm puritatea fotbalului cu impuritatea politicii.

Escală spre Anglia
Plecarea lui Rotariu la Bruges pune capăt unei poveşti cu gust de sirop turnat peste blat dâmboviţean. Este de sperat că nu vom mai auzi tânguirile mamei şi oftaturile unchiului despre felul în care „copilul” era persecutat, discriminat ori neglijat, ca să nu zicem toate la un loc adăugând acolo şi un strop de invidie din partea celor care nu suportau să aibă pe mâini un asemenea talent. Gata! De acum încolo, rămaşi singuri cu mediocritatea noastră, ne vom putea concentra pe mizele mărunte, pe problemele curente. Sezon regulat, play-off, preliminarii de cupe europene. Iar el, „copilul”, eliberat de constrângerile mioritice, se va putea dezvolta. Astfel modelat, nu peste mult timp va putea decola spre Anglia, tărâmul făgăduinţelor fotbalistice. Aşa ne spunea impresarul lui Dorin, sigur, nu chiar cu cuvintele astea, că Bruges este doar o etapă intermediară către mirajul Premier League. Ce frumos!

Să nu regrete hârjoana de la Dinamo!
Mai puţin frumoasă este nesimţita asta de realitate. La Bruges, club de tradiţie, domnişorul familiei Rotariu se va confrunta cu adevăratele greutăţi ale vieţii. Poate că pus în faţa situaţiilor dificile, tânărul nostru se va căli. Poate, deşi anturajul nu l-a pregătit deloc pentru aşa ceva. Poate că faţă în faţă cu stilul occidental de lucru – corect, dar rece, eficient şi bazat pe comunicare strict profesională – Dorin va claca şi va regreta hârjoana cu Rednic sau cu Andone, iar relaţia cu Negoiţă i se va părea idilică. Fiindcă nu despre calităţile fotbalistice ale lui Dorinel vorbim acum. Nepotul lui Iosif Rotariu este talentat, poate mai talentat decât unchiul lui. Dar sunt pline magaziile lumii cu talentaţi rebutaţi. Apropo de comparaţia Dorin Rotariu-Iosif Rotariu. Îl puteţi vedea cu ochii minţi pe Dorin făcând marcaj de pitbull la Messi, pe tot terenul, timp de 90 de minute? Eventual şi cu succces, aşa cum a reuşit Iosif cu Maradona la Mondialul din Italia ’90? Şi să nu îmi spuneţi că Dorin joacă pe alt post!

Colonia românească
Că trebuie să tratăm cu rezervă împlinirea fotbalistică a lui Rotariu junior la Bruges ne spun nu umorile noastre, ci evoluţiile contradictorii ale antemergătorilor acestuia în Belgia. Prin transferul fostului dinamovist, colonia românească din ţara gazdă a Parlamentului european se măreşte la 5. Pe Chipciu la Anderlecht l-a urmat colegul de chipă Stanciu. Înaintea lui Rotariu se perfectase transferul lui Răzvan Marin la Standard Liege. Plus misterioasa tranzacție care îl dusese pe Cristi Manea la Mouscron. Este o schimbare esenţială de azimut pentru tot fotbalul nostru. După destinaţii obscure&exotice prin ţări arabe, China sau spaţiul ex-sovietic, penetrarea pieţei belgiene înseamnă un important pas înainte. Cum şi de ce sunt seduşi belgienii de filonul românesc, nu ştim deocamdată. Asta poate fi o temă de doctorat care exclude plagiatul.

Veneţia Nordului şi mamiţica
Ştim însă altceva. Belgienii, occidentalii în general, au mai puţină răbdare decât românii. Îţi caută mai puţin în coarne, te plătesc la zi, dar atunci când au cheltuit nişte milioane bune pe tine vor rezultate imediate. Nu îţi acordă perioade de graţie ca să nu cazi în dizgraţie. Bunăoară, Chipciu şi Stanciu tocmai ce au dansat pe sec împotriva lui Lokeren şi au fost schimbaţi. Anderlecht începe să îşi piardă răbdarea, ei îşi pierd creditul. Răzvan Marin este încă prea nou la Liege, dar primele semne nu sunt că mezinul naţionalei României va zburda ca la Viitorul. Şi, peste toate, cel mai vulnerabil dintre toţi, Dorin Rotariu, aterizează la cel mai pretenţios club, FC Bruges. Oraş frumos, canale, Belfort, chestii, Veneţia Nordului, echipă grea.

Să sperăm că după două-trei etape mamiţica nu va da fuga la Michel Preud’homme să i se plângă că odorul nu îi este pus în valoare. Cu portarii nu trebuie să glumeşti. În special cu foştii portari care au ajuns manageri.