Norvegia, vechiul film scandinav

România a început Europeanul de handbal cu o înfrângere previzibilă. Pe când o mare victorie imprevizibilă?

Selecţioner nou, metehne vechi, înfrângere clasică. Selecţioner. Spaniolul Martin Ambros în locul suedezului Tomas Ryde. Metehne. În continuare nu ştim să jucăm pe contraatac, înscriem greu şi primim gol în superioritate numerică. Înfrângere clasică. Norvegia ne bate cu o regularitate de fiord care nu îşi modifică geometria, iar Nora Mork înscrie când vrea, de unde vrea şi cum vrea ea. Să le luăm pe rând. Nu golurile Norei, ci metehnele şi schimbările.

Ryde, experimentul contradictoriu
Naţionala feminină de handbal a României a debutat cu stângul la Campionatul European din Suedia, unde a pierdut 21-23 în faţa Norvegiei. Ultimul insucces dintr-o salbă impresionantă contra scandinavelor, întreruptă după 15 ani într-un meci disputat în primăvară la Cluj. Antrenorul de atunci, Tomas Ryde. Omul care condusese România către bronzul mondial în 2015. Tot cu Ryde selecţioner, Neagu, Manea şi compania capotau la Jocurile de la Rio. Locul 9. Plecaseră de acasă cu promisiunea unei medalii. „Cât mai strălucitoare”, spuneau fetele. Maleabil în relaţia cu jucătoarele, dar placid, absent şi neimplicat în momentele de criză, Tomas Ryde a părut un experiment contradictoriu.

Venirea lui „Guardiola”
Despărţirea de suedez s-a făcut natural. Era clar că ne trebuie altceva. Un antrenor cu nerv, care să ştie să biciuiască. Dar nu Ghiţă Tadici. Un tactician modern, un fel de Guardiola al handbalului. Spaniolul Martin Ambros corespundea profilului. Doar că Ambros o fi el Guardiola plus Mourinho, numai că lucrează part-time la naţionala României, cartea de muncă o are la Gyor. Şi asta se vede. Gyor, echipă de club multinaţională, arată mult mai bine decât naţionala României. Se simt tentativele schimbării – extremele par activate, circulaţia mingii ceva mai rapidă -, dar senzaţia predominantă este aceea de edificiu la roşu. Spre deosebire de epoca Ryde, Neagu, Manea şi Buceschi vorbesc mai puţin decât antrenorul. Asta pledează pentru autoritatea lui Martin Ambros, ale cărui obiective sunt construcţia unei formaţii competitive şi calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020. Trai pe vătrai, senor, până atunci muncim cu spor la Gyor. Uite că a ieşit şi rima!

Nora, profesoara lui Martin
Metehnele vechi nu se vindecă peste noapte cu antrenor nou. Voinţă multă, luciditate puţină. Adrenalină da, concentrare ba! Naţionala noastră feminină fructifică greu superiorităţile numerice, în schimb încasează goluri cu om în plus pe teren. România a avut un singur contraatac reuşit în meciul cu Norvegia. Foaaarte puţin! Celelalte tentative au însemnat tot atâtea pase direct la adversar ori baloane interceptate de acesta. Sau mingi aruncate direct în aut. Sau încercări reprimate din faşă tocmai din teama de a greşi pasa. Nici viteza de joc nu s-a îmbunătăţit spectaculos. Mingea circulă anevoie şi previzibil, pasele sunt destul de uşor de interceptat, vezi reuşitele lui Mork, Herrem sau Oftedal. Apropo de Nora Mork, întrebarea era cine va profita. Ambros, care o pregăteşte la Gyor, sau ea, care este eleva lui Ambros? Cele 7 goluri înscrise de Nora cred că dau răspunsul. Eleva, nu profesorul.

Românii de la Helsingborg
De ce ne bate Norvegia pe unde ne prinde? Pentru că are tot ce ne lipseşte nouă. Viteză în execuţii şi în transmiterea mingii, simplitate şi curaj la declanşarea contraatacurilor, o idee de joc de la care nu se abate. Cristina Neagu ne cerea răbdare la plecarea spre Suedia. Noi i-am cere mai multă precizie în pase, fără supărare! Pe aceeaşi idee, să observăm că românii prezenţi în tribune la Helsingborg au oferit mai mult decât răbdare şi presimt că o vor face şi când vom întâlni Rusia şi Croaţia. Răbdăm, înghiţim în sec, draga noastră Cristina, dar tot aşteptând începem să îmbătrânim. Şi noi, şi voi. Aşa că daţi-ne peste nas cu o victorie mare!