Derbyul lui Pancu

Fostul atacant şi-a făcut o echipă. Mai degrabă o selecţionată Dinamo-Steaua. Constatarea? Am trăit vremuri mai bune

Avem nevoie de ochiul oamenilor care au jucat fotbal. Şi de sinceritatea lor. Luciditatea, competenţa, decenţa de a spune ce vezi, nu ce le-ar plăcea multora să audă, spontaneitatea, toate sunt medicamente naturale împotriva prostirii.

Sinceritatea, marfă incomodă
Avem nevoie de sinceritate nu doar înainte de marele derby. Pentru că spune ce gândeşte, de exemplu, că Steaua nu joacă nimic în campionat, dar reuşeşte din când în când meciuri memorabile în Europa, Gabi Balint şi-a făcut mulţi duşmani. Duşmanii se recrutează tocmai din rândul suporterilor stelişti. Paradox? Nu, sinceritatea este o marfă rară, scumpă şi incomodă. Şi se vinde al naibii de greu. Iar suporterul nu este niciodată pregătit să audă ceva de rău de ai lui. Gabi ştie lucrurile astea şi nu este masochist. Dar este atât de boem încât va continua în aceeaşi notă. Iar pentru ştiinţa degrabă vărsătorilor de lături în capul lui, spiritul critic al lui Gabi valorează infinit mai mult decât tone de laude greţoase. Spiritul lui critic nu este un mod parşiv de a cerşi o sinecură, ci o formă superioară de iubire. Dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Şi sigur că înţelegeţi.

6-5 pentru Dinamo! Pe hârtie
Acum, după ce mulţi se vor fi lămurit că Balint m-a cumpărat cu pensia lui de la Burgos ca să scriu rândurile dinainte, să trecem la Daniel Pancu. Un alt personaj care nu trăieşte din „cotite”. Din ricoşeuri şi mante. Recent retras din activitatea competiţională, Pancone a rămas legat de fotbal, trecând cât se poate de firesc din careul advers în rolul de invitat în emisiunile de profil. Colegii mei de la Gazetă l-au provocat zilele trecute să alcătuiască un prim „11” al derbyului, cu cei mai buni jucători de la ambele echipe, Dinamo şi Steaua. Bineînţeles că Pancone nu a strâmbat din nas, ca atunci când eşti îndemnat la o treabă nedemnă de rangul şi de pregătirea ta. Pentru că ştie jocul şi pentru că ştie că jocul de fotbal este şi o joacă.

Hai să vedem cum arată selecţionata lui Pancu şi să încercăm apoi să explicăm alegerile lui.
Fl. Niţă – Hanca, Tamaş, Toşca, St. Filip – Nistor, Pintilii, Boldrin – D. Rotariu, Gnohere, V. Lazăr

Câini şi bizon în atac
Numeric vorbind, scorul este 6-5 pentru Dinamo. Fundaşii centrali provin de la Steaua, Tamaş şi Toşca, lateralii de la Dinamo, Hanca şi Filip. Spirit ofensiv, Pancu propune un sistem cu un singur mijlocaş de acoperire, Pintilii, sprijinit de doi pasatori de profesie, Nistor şi Boldrin. Atacul, în viziunea fostului jucător rapidist, este eminamente dinamovist. Gnohere în centru, Rotariu şi Lazăr pe flancuri. Sigur că putem contesta opţiunile lui Pancu, mie, de exemplu, mi se pare că Nistor nu are loc nici la Afumaţi.

Să mă ierte cei de la Afumaţi! Dar citind componenţa acestei echipe ipotetice, aflăm cum anticipează derbyul un om care mai are încă fire de iarbă sub degete. În privinţa portarului, nu este niciun dubiu, Niţă este peste Brănescu. Pancu o vede pe Steaua mai tare în centrul defensivei şi pe Dinamo mai suplă pe aripi. Mijlocul este predominant stelist, dar atacul este exclusiv dinamovist. Ştiţi ce rezultă de aici? Că nimeni nu are argumente să pretindă o victorie solidă. Nici Dinamo, nici Steaua.

Băiat finuţ, Pancone ne mai transmite ceva. Echipa lui chintesenţă de Dinamo şi Steaua spune cu un umor bine mascat că marele derby, ajuns la ediţia 166, nu a propus niciodată nume mai cenuşii ale protagoniştilor. Nicicând parcă nu a fost mai mare sărăcie de vedete şi o aşa infuzie de cărători de baloane. Dar mai ştii ce ne rezervă strategii de pe bancă şi cei 22 de atleţi din teren?