Fidelii
O ştire. Mai mulţi cubanezi au sărbătorit pe străzi moartea lui Fidel Castro. Altă ştire. Şi mai mulţi cubanezi îl plâng pe Fidel Castro. Printre aceştia şi sportivii. Şi scriitorii. Oameni de cultură, în general. Mai ales cei care nu trăiesc în Cuba
Maradona pleacă în grabă spre Havana. Dă-o naibii finala Cupei Davis, Croaţia-Argentina, Del Potro se descurcă şi singur! Maradona este distrus pentru că el era cel mai fidel suporter al lui Fidel. Numai că pentru titlul acesta s-a bătut cu oameni de seamă.
Coadă la graţiile lui Castro
Dacă ar mai fi trăit, Gabriel Garcia Marquez s-ar fi luat la întrecere cu El Pibe D’Oro. În faţa bărbosului cu haină militară, Maradona putea ţine mingea pe cap de un milion de ori, iar Marquez scria a doua oară „Un veac de singurătate”. S-ar mai fi luptat Diego pentru întâietate şi cu Alejo Carpentier, alt scriitor uriaş din divizia de lux a realismului magic sud-american. Sau cu rebelul regizor american Michael Moore. Rebel până la cauze de stânga. La fel ca Maradona, Marquez, Carpentier şi Moore, mulţi alţi bărbaţi celebri au făcut coadă la graţiile lui Fidel Castro. L-au admirat, l-au venerat, au fost mândri că el le-a acordat prietenia. El Lider Maximo fascina, subjuga, hipnotiza. Şi păcălea lumea. Fidel îşi ţinea poporul într-o sărăcie cruntă. Cu toate acestea poporul îl iubea. Îl apăra. Îl diviniza. Pentru că îl apăra de americani.
Victimele unei farse
De unde admiraţia asta bolnăvicioasă pentru un personaj ca Fidel Castro? Au fost tâmpiţi toţi oamenii ăştia faimoşi? I-a prostit pe toţi Fidel, i-a cumpărat pe toţi cu trabucuri şi cu focoase femei cubaneze? I-a luat pe toţi la tratament/dezintoxicare ca pe Diego? Le-a ţinut lecţii de marxism şi le-a arătat poze cu el şi cu Che Guevara, prietenul din tinereţea revoluţionară? Sau a fost altceva? Nu cumva au fost victimele privilegiate ale unei farse, prizonierii unei himere? Şi profitorii unei poziţii privilegiate? Ca odinioară Jean Paul Sartre avec soţioara Simone Beauvoir în URSS, Maradona, Marquez şi ceilalţi au văzut doar ce au vrut să vadă. O societate fără discrepanţe, o lume austeră care oferă şanse egale.
Intelectuali, nu ciocănari!
Comunismul este frumos când îl trăieşti ca invitat al secretarului general al partidului. Aşa vezi egalitatea cetăţenilor, astfel refuzi să vezi egalitatea în sărăcie. Aplauzi independenţa faţă de America imperialistă, deziderat comun al tuturor ţărilor latino-americane. Ideal împlinit de Fidel cu curaj, cu puşcărie politică, cu spirit aventurier, cu imbecilitatea lui Fulgencio Batista, fostul dictator, marionetă a SUA. Mai presus de toate, Fidel reuşise acum aproape 60 de ani să preia puterea cu sprijinul logistic al ruşilor. Şi cu neatenţia trufaşă a americanilor, care s-au năclăit în Golful Porcilor şi s-au trezit cu un bastion comunist în coastă. Dar Castro era un personaj care îşi trăgea seva nu doar din charismă nativă. Castro era un tip cu şcoală. Castro era un intelectual. Castro absolvise universitatea, era avocat de profesie. Che Guevara, ăla de-l poartă trei sferturi din populaţia planetei pe tricou fără să ştie cu ce se mănâncă, era medic. Revoluţionari de profesie au devenit mai târziu. Atunci când au luat arma în mână ca să-şi materializeze utopia.
Sportivii la rând!
Alberto Juantorena, atlet de vis, figură proeminentă la Jocurile de la Montreal. Teofilo Stevenson, boxer imens, probabil singurul din stirpea lui Cassius Clay, alias Muhamad Ali. Javier Stomayor, probabil cel mai bun săritor în înălţime din istoria atletismului. 2,45 este recordul mondial al lui Sotomayor, în picioare de mai bine de 20 de ani. Aţi auzit că vreunul dintre cei enumeraţi să fi protestat, să-şi fi reclamat libertatea? Nu aveaţi cum, nici nu au făcut-o. Şi în fond de ce? Doreau confort, nu libertate. S-au simţit bine în cuşca lor aurită. Mai ales că aceasta se şi deschidea atunci când voiau să îşi ia zborul spre lumea impură de care îi ferea Fidel. Ceilalţi? Ce îi interesa de ceilalţi? Ceilalţi trăiau cu 10-15 dolari pe lună. De fapt, pe pământ.
Fidel Castro, o efigie cu barbă. Un bărbat care strigă „Patria o muerte!” şi isterizează planeta. Fidel Castro, o poveste amestecată despre curaj, abdicare, aventură, spirit de turmă, ipocrizie, idealuri, comploturi. Fidel, o poveste despre viaţă şi despre moarte. Fidel, un rege proletar cu arma la brâu. Şi lângă el mai mulţi bufoni. Maradona, Marquez, Moore. Vinceremos?