Dinamo după o zi epuizantă

Războiul dintre Ioan Andone şi Adrian Mutu este temperat de apariţia în peisaj a unui personaj desprins parcă din filmele ieftine de la Bollywood

4 victorii şi o remiză a obţinut Dinamo după ce s-a pus problema schimbării lui Andone, incluzând aici calificarea în semifinalele Cupei Ligii după acel 5-2 cu Astra. La întrebarea „Cine a pus problema înlocuirii lui Andone?”, răspunsul oficial este „nimeni”. Ideea de bază ar fi că presiunea pusă pe Ando a dat rezultate. Iar adepţii teoriei potrivit căreia munca în stare de confort este neproductivă se simt încă o dată confirmaţi.

Punere în scenă de nota 10

Din faimoasele birouri de la Hotel Rin adie vânt de pace. De undeva de vizavi de sediul TVR, din biroul placat cu marmură de Ruşchiţa al lui Adi Mutu adie miros de trabuc scump şi iz de coniac fin îmbătrânit cel puţin 18 ani în butoi de stejar. Mesajul postat pe Facebook alături de fotografie este sugestiv: „Relaxându-mă în biroul meu după o zi epuizantă”. În engleză, limba în care este scris micul text, «epuizant» sună şi mai bine – exhausting, pronunţat „iczosting”. Putem spune orice, numai că Mutu nu ar avea simţul punerii în scenă. Te poţi întreba totuşi cum ar fi arătat o postare similară a unui concetăţean de la uzină, rupt de oboseală, tocmai ieşit din schimbul doi, cu o bere la pet în faţă şi trăgând în piept dintr-un Kent contrafăcut. Dar acesta este un gând mic, anacronic şi de esenţă proletară, care trebuie înlăturat înainte să apară mugurii luptei de clasă.

Trecutul, sursă de învăţăminte

Chiar dacă nu dă cu sapa sau cu ciocanul, Adrian Mutu nu stă degeaba. Apariţiile publice ale fostului decar al naţionalei au coerenţă. Omul ştie ce vrea şi stăpâneşte arta comunicării. Este inteligent, se ilustrează versatil în dialog. Şi-a fixat o strategie, propune o abordare occidentală. Respect, da, poale-n cap, nu! Câteodată, Mutu se lansează în incursiuni pretenţioase prin jungla neologismelor limbii române, reuşind să iasă de acolo fără daune importante. Trecutul zbuciumat pare nu neapărat uitat, cât sursă de învăţăminte. Greşelile tinereţii se convertesc acum într-o conduită impecabilă. Doamne-ajută!

Clasicul Ioan şi pacifistul Ionuţ

De partea cealaltă, Ioan Andone. A nu se înţelege că antrenorul dinamovist este doar un personaj anacronic, adept al vechilor metode de pregătire şi practicant al limbajului arhaic, încărcat de regionalisme. Ando îşi face meseria cu pasiune şi poate că experienţa este o valoare pe care suntem nu o dată tentaţi să o subestimăm. Rău este când înaintarea în vârstă este totuna cu bătrâneţea. Antiteza este sugerată însă chiar de felul de a fi al lui Mutu. Monden versus tradiţional. Modern contra conservator. Aici intră în scenă Negoiţă. Aflat la jumătatea vârstei între Andone şi Mutu, Ionuţ Negoiţă vrea să facă pace între cei doi. Asta după ce a lăsat senzaţia că l-a adus pe Mutu ca să îl cureţe pe Ando. Ca să vorbim pe înţelesul tuturor, fără neologisme şi neeufemistic.

Kumar sau Koşmar?

De rezultatul meciului Dinamo-CFR depind multe, mai multe decât de tratativele lui Negoiţă cu Sunjeev Kumar, misteriosul om de afaceri indian introdus în peisaj de Mutu. După înfrângerea de la Craiova, Dinamo a crescut nivelul exprimării. Au venit rezultatele, s-au întors speranţele. Lazăr, Hanca sau Palici îi trag şi pe ceilalţi după ei. Mediată de Negoiţă şi programată după întâlnirea cu CFR, discuţia dintre Andone şi Mutu nu va fi una a împăcării definitive, ci doar un armistiţiu. Pe Andone îl vor salva sau îl vor pierde rezultatele. Pe Mutu, firea lui, nu posibilul eşec al tratativelor cu indianul, dacă se va dovedi că „Delamore&Tot felul de lucruri” reprezintă o mare ţeapă. Imaginea cu Sunjeev Kumar şi asociaţii asiatici este epocală! Îi vedeţi conducând pe Dinamo şi declarându-se câini de mici?