Guy Roux, veşnicia. Moldovan, vremelnicia
Antrenorul român nu a rezistat decât 3 luni şi o săptămână la o echipă care îşi dorea promovarea în Ligue 1 şi pe care a dus-o pe locul 19
Guy Roux a antrenat 36 de ani fără pauză la Auxerre, între 1964 şi 2000. De fapt, era Guy Roux la Auxerre se întinde cu mici pauze între 1961 şi 2005, adică 44 de ani. Viorel Moldovan a reuşit absolutul în sens invers. A antrenat la Auxerre 3 luni şi o săptămână, din a doua decadă a lui iunie 2016 până pe 27 septembrie 2016. Ca să ne dăm seama de dimensiunile dezastrului. Şi să nu spuneţi că am ajuns să comparăm merele zemoase ale lui Guy Roux, care i-a crescut de-a lungul vremii pe Cantona, Laurent Blanc, Basile Boli sau Djibril Cisse, cu perele necoapte ale lui Viorel Moldovan, care îi avea în lot pe Moussa Diallo, Florian Aye sau Yoann Tzoghar.
Creştere, glorie, descreştere, promovare
Auxerre nu a fost nicicând un club-vitrină al fotbalului francez, ci o gospodărie de provincie. Un loc în care se munceşte anonim, aşa cum o fac fermierii cu palmele bătătorite, care îşi trimit fois-gras-ul şi camembert-ul către bistrourile pariziene. Un astfel de lucrător pe ogorul fotbalului a fost moş Guy Roux. Priceput, tenace, orator fermecător din stirpea lui Jean Gabin, el părea sinonim cu veşnicia. Odată cu înaintarea în vârstă a lui Guy Roux, care a adus cu ea şi oboseala, clubul a decăzut. Din protagonist constant al primei ligi din Hexagon, Auxerre a ajuns o echipă cu probleme financiare din eşalonul secund. O echipă care îşi doreşte totuşi să promoveze pe prima scenă. Pentru asta a fost adus acolo Viorel Moldovan.
Trecut solid în Hexagon
De ce l-a ales AJ Auxerre pe Viorel Moldovan? În lipsa unei explicaţii oficiale, putem încerca să înţelegem. Fostul vârf al naţionalei are un trecut solid ca jucător în Franţa. A câştigat titlul cu Nantes, pentru care a jucat 4 sezoane la rând. S-a afirmat acolo ca un jucător serios şi bun marcator. Tot în Franţa Moldovan a început şcoala de antrenor. Auxerre căuta un om care să pună umărul la promovare. Un tip harnic, modest, un tehnician care avea habar de particularităţile fotbalului francez, nu foarte scump, cu cei 500.000 de euro pe două sezoane cât a fost contractul propus şi semnat. Moldovan părea candidatul ideal.
O situaţie teribilă
Părea. Viorel Moldovan a fost demis de preşedintele Guy Cotret după 9 etape în care Auxerre a strâns doar 6 puncte, cu o victorie, 5 înfrângeri şi 3 egaluri. Viorel Moldovan însuşi i-a oferit lui Cotret prilejul după conferinţa de presă de sâmbătă, în care desfiinţase patronatul pentru situaţia „teribilă” a echipei. În loc de compensaţii, Viorel Moldovan se va trezi probabil cu o amendă record pentru „încălcarea gravă a contractului”. Probabil că se va ajunge totuşi la un compromis. Rămâne însă eşecul profesional al lui Moldovan. Fiindcă, dincolo de fronda provocată acum, el ştia la ce se înhamă. Cunoştea calitatea jucătorilor pe care îi avea la dispoziţie. Îmi închipui că nefiind căzut de pe Lună, aflase despre probleme financiare de la Auxerre. Iar lui nu i s-a vândut jumătate de echipă după ce a început sezonul, cum se întâmplă în România.
Eşec profesional
Viorel Moldovan şi-a descris ieşirea din scenă ca pe un gest de sacrificiu pentru binele echipei. De la distanţă se vede altceva. Putea fi o experienţă rodnică, în condiţiile în care Moldovan nu alesese banii arabilor sau ai ruşilor, ci un proiect modest în lumea civilizată a fotbalului. O lume care te alungă atunci când n-ai rezultate, dar ai gura mare. Gură mare pe care, din păcate, Viorel nu a exersat-o şi când era secundul lui Iordănescu la naţională. Şi când tăcea cu succes alături de Isăilă şi Ionuţ Badea. Poate că încercând să îşi impună vreo idee în faţa lui nea Puiu, îşi făcea şi mâna ca antrenor, cine ştie. Altfel, după Viorel, îi aşteptăm acasă pe Dan Petrescu şi pe Contra, să betonăm băncile din Liga 1.