Libertate suedeză

Naţionala feminină de handbal este una dintre puţinele speranţe româneşti la Rio. Nu vi se pare că Tomas Ryde a schimbat ceva?

97 de sportivi, speranţe pentru 6-7 medalii. Nu estimări, speranţe. COSR lucrează ca o agenţie de pariuri sportive. Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro se apropie în răpăitul rafalelor de mitralieră şi în şuieratul macetelor. Zgomotul se aude tocmai din Europa şi din America de Nord. Nici în timpul lui Pierre de Coubertin, aristocratul francez fondator al olimpiadelor moderne, lumea nu era perfectă. Pe vremea lui De Coubertin era o onoare să participi. Pe vremea lui Pierre de Coubertin şi mânuitorii armelor aveau onoare. Se îmbrăcau în uniforme militare, se împărţeau în tabere şi se luptau.

CIO frate cu FIFA şi cu haiducii
Şi astăzi este o onoare să participi. Aşa spun toţi cei care se urcă în avionul de Rio. De la vecinii noştri de bloc sanmarinezi din satul olimpic până la simpaticii compatrioţi ai lui Vladimir Putin, care beneficiază pe ultima sută de metri de indulgenţa CIO, organism frate cu FIFA şi cu codrul în care acţionează haiducii dopingului mondial. Avem şi noi dopaţii noştri, să nu fim nici invidioşi, nici jenaţi! Dar avem şi sportivi curaţi. Sportivi care merg în Brazilia nu doar ca să facă plajă la Ipanema şi să joace un fotbal pe nisipul Copacabanei.

Românce de clasă mondială
Echipa României, medaliată cu bronz la ultimul Campionat Mondial, se numără printre favoritele turneului de handbal feminin. O spun ultimele performanţe, o arată prezenţa în lot a unor jucătoare de clasă mondială. Cristina Neagu, Eliza Buceschi, Aurelia Brădeanu, Oana Manea, Paula Ungureanu. Că România este o putere în handbalul feminin o arată şi invitaţia la Turneul celor 4 naţiuni din Norvegia, unde alături de ţara gazdă au mai participat Franţa şi Spania. Au fost meciuri amicale în măsura în care nu exista o miză a competiţiei. Altfel, s-a jucat tare, câteodată chiar la rupere. Fetele antrenate de Tomas Ryde au pierdut la scor cu Norvegia, 21-32, fără emoţii cu Franţa, 18-24, reuşind o victorie la lovituri de departajare contra Spaniei. Hmm!

Aţi văzut Norvegia şi Franţa?
Probabil că rezultatele în sine nu contează foarte mult. Aşa se spune despre meciurile de pregătire, fie că e fotbal, handbal sau ping-pong. Faptul e că la Rio ne vom întâlni din nou cu Norvegia şi cu Spania. Plus Muntenegru, plus Brazilia, plus Angola. Cum vi se pare grupa dacă dăm Angola la o parte? Respirabil? Totuşi, din cele 6 formaţii, 4 merg mai departe în turneu, deci drăcuşorul jocului cu mingea mică nu este chiar atât de negru. Înainte de calcule, rămân nişte impresii de telespectator. Păreri despre ce fel de joc etalează România lui Tomas Ryde prin comparaţie cu Norvegia lui Thorir Hergeirsson şi cu Franţa lui Olivier Krumbholz. Suedezul de pe banca României contra islandezului Hergeirsson şi a francezului Krumbholz. Ştiaţi că Hergeirsson este doar al 6-lea antrenor al naţionalei norvegiene din ultimii 42 de ani? Iar Krumbholz a revenit în ianuarie, după o pauză de 3 ani, după ce pregătise naţionala franceză din 1998 până în 2013?

Pe repede înainte
Senzaţia explicită este că şi norvegiencele, şi franţuzoaicele joacă mai repede decât fetele noastre. Sunt mai iuţi în execuţii, circulaţia mingii este mai alertă. Excelează în jocul colectiv, ratează greu sau deloc pe contraatac. Au talie, respiră forţă. Heidi Locke, Nora Mork, Veronika Kristiansen. Siraba Dembele, Estelle Nze Minko, Alexandra Lacrabere. Cu ele ne vom lupta la Rio. Meciul Norvegia-Franţa, câştigat în ultima secundă de nordice, a fost o demonstraţie de handbal modern, cu doi antrenori implicaţi, lucizi, autoritari. Să sperăm că Tomas Ryde şi-a făcut temele, fiindcă nea Ghiţă Tadici aşteaptă la cotitură. Nu ca să-i dea insomnii lui Tadici trebuie totuşi să arate bine România la Rio, ci pentru că Neagu şi compania au calităţi care pot tăia elanul oricărei echipe, dar şi căderi în neant care nu pot fi oprite de niciun geniu al antrenorilor.

Contestat şi chiar ironizat de noi toţi la venirea în România, Ryde a schimbat ceva. Dincolo de consideraţii tehnico-tactice, de la care e înţelept să ne abţinem, mi se pare că suedezul le-a dat mai multă libertate fetelor. Libertate de exprimare în teren şi libertate în afara terenului. Cumva previzibil, libertate rimează cu personalitate. Să aşteptăm cu speranţă şi cu simpatie această echipă a României. Ce altceva avem de făcut cu 10 zile înainte de Jocuri?