Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Jucaţi pentru buzunarele voastre!

Am încercat să-i mobilizăm cu idealuri ca patriotismul, respectul pentru suporteri. Uităm totuşi în ce lume trăim. O lume în care onoarea trece prin contul din bancă

Permalink to Jucaţi pentru buzunarele voastre!
duminică, 19 iunie 2016, 9:41

De două zile încerc că pătrund tâlcul vorbelor rostite de doctorul Pompiliu Popescu. „Trebuia făcut ce trebuia făcut şi nu ce s-a făcut la ora actuală”. Din această dilemă nu putem ieşi, cum ar fi proclamat un personaj al „Scrisorii pierdute”. Carevasăzică, ce trebuia făcut şi nu s-a făcut? Mister! Cu accent pe ultima silabă! Dar ce ne spune fostul medic al „naţionalei”? Că ştie cum proceda el atunci când îi oblojea pe „tricolori”, dar ne lasă de înţeles că este la curent şi cu metodele lui Laurenţiu Oproiu, succesorul în funcţie. Că „tricolorii” sunt pe butuci din cauza modului defectuos în care s-a efectuat recuperarea. Foarte posibil să fie aşa.

Sfânta turnătorie
Cineva din stafful tehnic dă din casă, asta ar fi prima concluzie în cazul în care într-adevăr Pompiliu Popescu ştie ce metode de refacere şi ce stimulente de efort foloseşte Oproiu. Nicio noutate. Acum, ca şi în trecutul recent ori în viitorul previzibil, cineva, undeva, vorbeşte. Un masor, un magaziner, un crampon deşurubat înainte de vreme. Turnătoria este foarte urâtă în sine, semnalează carenţe de caracter, dar adesea se dovedeşte utilă societăţii. Am văzut cum funcţionează mai nou şi justiţia, cu beneficii directe şi pentru cei care aleg „să colaboreze”. Este patent american, deci ar fi bine să ne abţinem de la comentarii negative. Şi să aplaudăm spiritul civic al turnătorilor de vocaţie.

Pasăm rău, ne tratăm la fel
„Naţionala” a arătat îngrijorător la meciul cu Elveţia. Mai ales fizic. Oricâtă simpatie am nutri pentru noua echipă medicală, ca pentru tot ce înseamnă tinereţe, aer proaspăt, nu putem să nu remarcăm că ai noştri nu se mai ţineau pe picioare în ultima jumătate de oră a meciului cu Elveţia. Oboseală urmată de accidentările previzibile ale lui Raţ şi Pintili. Neputinţa fizică nu izvora însă doar dintr-o medicaţie inadecvată, ci dintr-o evidentă inferioritate fotbalistică. „Naţionala” noastră ludogoreţiano-salaylisto-fecesebistă manifestă spirit de grup, aderă la ideea de sacrificiu, dar nu are calitate tehnică. Numărul triplu de pase reuşite de mijlocaşii elveţieni explică gâfâitul băieţilor lui nea Puiu mai bine decât sfada şcolilor de medicină sportivă.

Salt în mediocritate fără paraşută
Sorin Cârţu este necruţător. Verdictul? Cea mai slabă echipă naţională a României din 1970 încoace. Fostul remarcabil fotbalist (încerc să evit clişee precum „emblematic”, „legendar”, „de poveste”) al Craiovei spune că a rulat pe înapoi filmul cu „naţionalele” ultimilor 40-45 de ani şi nu a văzut nimic mai descurajator. Cum ne despart doar câţiva ani de viaţă şi foarte mulţi de experienţă fotbalistică directă, tind să îi dau dreptate lui Cârţu. De la Guadalajara încoace, nici măcar echipele care nu se calificau la turnee finale  de Cupă Mondială sau Euro nu arătau aşa rău. Apropo. Pe vremea aceea ratam calificări clasându-ne pe locul secund în grupele preliminare pentru turnee finale Mondiale cu 16 formaţii ori cu 8 la cele Europene. Ulterior cu 16 la Euro şi 24 la Mondiale. Acum nu merg la Euro doar Gibraltarul, San Marino şi, ca formă sublimă de perversiune, Olanda.

De la Nunweiller la B. Stancu
Aş continua ideea lui Sorin Cârţu cu un exemplu. Pe vremea naţionalei din ’70, a lui Angelo Niculescu, căruia nu îi zicea nimeni „nea”, jucătorul nelipsit din primul „11” era Radu Nunweiller. Cu el începea alcătuirea echipei, Nunweiller şi alţi 10. El era conducătorul de joc al unei „naţionale” mult mai valoroase decât ne împinge uitarea să credem. Ştiţi cu cine începe „naţionala” lui Iordănescu? Cine nu lipseşte niciodată? Bogdan Stancu. B. Stancu. Bestancu versus Radu Nunweiller. Bestancu versus Marcel Răducanu, Ilie Balaci, Gică Hagi. Stop joc!

Ca să ştim cum stăm înainte de Albania. Le-am căutat în corniţe înaintea meciului cu Elveţia, li s-au compus îndemnuri cu puternice accente emoţionale. Efectul îl ştim. De aceea, am o propunere. Haideţi să îi lăsăm în plata domnului Iordănescu – asta cu satanismul e tare de tot,  parcă îl văd în transă pe Pere Poulet la un concert My Diyng Bride – şi să sperăm că „băieţii” se vor mobiliza şi vor juca pentru buzunarele lor. La asta sunt foarte receptivi. Sună nepatriotic ce spun, dar este singurul stimul real pentru o eventuală prestaţie ofensivă. Obsesia noastră, care nu este neapărat şi a lor.

Comentarii (53)Adaugă comentariu

Gaby (1 comentarii)  •  20 iunie 2016, 9:50

Fotbalul romanesc este oglinda societatii romanesti...nu o sa se schimbe nimic in bine si asta este o certitudine..atata timp cat coruptia este prezenta in orice domeniu in romania nu puteam avea pretentii la un viitor bun pentru fotbalul romanesc...deci daca vrem cu adevarat o schimbare in bine si asta nu numai in fotbal ar trebuie sa ne schimbam cu totii...noi romanii..ceea ce am incetat sa mai sper demult...fotbalul romanesc este in faliment si acolo va ramane mult timp de acum inainte

ovidiu_3003 (644 comentarii)  •  20 iunie 2016, 11:20

Avem nevoie de un antrenor nou ...Mircea Rednic ...

hgfd (1 comentarii)  •  21 iunie 2016, 15:45

Jos cenzura ai scris numai prostii tipic miorotice! Chiar daca va spune cineva ca nu este ce credeti voi o tineti mai departe cu aceleasi ineptii care nu pot fi dovedite. Asta este un fel de-a va caracteriza singuri si un semnal pt anumiti straini ca pot tipa dupa gardurile ambasadelor lucru pe care nu si-l permit sa spunem in Ungaria, Bulgaria sau Albania. Se intimpla si pt ca ei cunosc f bine situatia in tarile lor iar cind va vad si aud pe voi este clar ca-si pot permite orice pt ca au cu cine. Fudulia asta in care va scaldati prezentindu-va ca mari cunoscatori in toate asa dupa cum ii sta bine oricarui “nestemat” rasarit in familiile provenite din mediul rural va ingroapa de 26 de ani si desi vedeti continuati deoarece mindria la voi este o boala incurabila. Va convine sau nu in vest este exact ca-n Romania iar explicatia este una f simpla: nu se va inventa pt voi special nici un sistem care sa va placa voua asa c-ati primit ceea ce este peste tot la ora asta. In mintea vostra putina intra greu ca unii pot fi numai romani si nu anti mai stiu eu ce! De, educatia stapinilor si efectele ei asupra mioriticilor.

Comentează