Uşor plictisiţi. Nici tineri, nici bătrâni
Nici prea, prea, nici foarte, foarte. Aşa arătăm înainte de Euro. Şi, n-o să vă vină să credeţi!, nu am fost aşa dintotdeauna
Amicalul Franţa-Camerun s-a jucat luni, când „băieţii” antrenaţi de Iordănescu au avut zi de pauză. Zi de pauză înseamnă că nu te uiţi la meciuri. Doamne fereşte! Nici măcar la meciul primului adversar de la Euro. Cel mai important, Franţa. Aşa a rezultat din scurtul interviu dat de Alibec la Institutul Naţional de Medicină Sportivă.
O zi la INMS
Denis şi-a mărturisit dezinteresul cu cel mai firesc aer din lume. Poate de vină era şi timpul petrecut acolo, la Institut, 4 ore pe muchie. Plai de dor şi Institutul ăsta, care ascunde în zidurile lui istoria secretă a sportului nostru. Secretă şi incomodă. Dar despre marii campioni neprinşi dopaţi, numai de bine! Când vezi imaginile cu holurile strâmte ale INMS-ului, acoperite cu faianţă verzuie, fagure de albine, model 1970, îţi trece cheful să îţi mai iei şi tensiunea. Suntem în România, unde descoperi cu reînnoită uimire ce înseamnă asistenţa medicală. Mai ales când eşti român care nu ai crescut şi nu ai trăit în România, ci în Spania. Cazul lui Florin Andone, intrat cu totul nepregătit în labirintul uman al asistentelor care îţi iau sânge cu aerul că înfăptuiesc un act religios-ritualic.
Uitaţi zilele libere!
Fusese încă o zi liberă a tricolorilor aceea de marţi, 31 mai. Irosită într-un control medical formal şi încununată de anunţarea listei definitive a lotului de 23. Motiv de tensiune inutilă, de nervi şi de suspine de uşurare. Probabil că şi asta a făcut parte din programul de pregătire moral-volitivă (aşa se spunea pe vremuri, când era nea Puiu flăcău) a jucătorilor noştri. Program şi metode care au cam scos din sărite pe toată lumea. A, uitasem, bineînţeles că presa este aceea care strică atmosfera la lot şi nu-i lasă să se concentreze.
Un „11” previzibil
Acum, gata cu zilele libere în care tricolorii nu au chef să urmărească meciurile Franţei! Îmi veţi spune că e normal, nici chirurgul nu se uită la Anatomia lui Grey când este în concediu. Iar zidarul în concediu la Barcelona nu merge să vadă schelele de la Sagrada Familia. Posibil să aveţi dreptate, plus că Anghel Iordănescu şi armata lui de secunzi vor servi băieţilor amicalele Franţei la micul dejun, prânz şi cină, ba chiar şi la colazione. Gata, avem lotul bătut în cuie, avem şi o posibilă formulă pentru meciul de deschidere. Tătăruşanu – Săpunaru, Chiricheş, Dr. Grigore, Raţ – Pintilii, Hoban – Torje, Stanciu, Stancu – Alibec. Ce ziceţi? E ofensivă? E echilibrată? E fantezistă?
Suntem leat cu italienii
Înainte să anticipăm cum vom juca pe Stade de France sau pe Parc des Princes, întreprindere la care aparent ne pricepem foarte mulţi, să vedem ce fel de echipă prezentăm la Euro 2106 luând în considerare factorul vârstă. Deci, cum suntem prin comparaţie cu ceilalţi, tineri sau bătrâni? Sau nici prea, prea, nici foarte, foarte, capitol la care am strălucit întotdeauna? Lotul României pentru Euro 2016 are o vârstă medie de 28, 4 ani, posibilul prim „11” pe care tocmai l-am propus se duce la 29 de ani. Prima constatare, ca să sune bine: o echipă experimentată. Naţionala nu trebuie să se confunde cu o selecţionată de tineret. Argument solid, susţinut şi de media de vârstă a altor echipe importante. Franţa, care ne interesează cel mai tare, 27,3 ani. Spania, 27,6, Italia, 28,4. Se poate şi după altă filosofie? Da, avem exemplul Germaniei, 25,5 ani sau al Angliei, 25,3.
Trecutul prăfuit?!
Stanciu la 23 de ani şi Alibec la 25 sunt cei mai tineri componenţi ai posibilei echipe care pe 10 iunie va înfrunta Franţa. Dacă nu ameţim, propun o călătorie înapoi în timp de 46 de ani, tocmai în Mexic, acolo unde România se califica la Cupa Mondială pentru prima dată după război. Cornel Dinu, 22 de ani, Florea Dumitrache, 22 de ani, Liţă Dumitru, 20 de ani, Sandu Neagu, 22 de ani. Plus nişte „bătrâni”, ca Mircea Lucescu, 25 de ani, sau Emerich Dembrovschi, 25 de ani. Cum vi se pare? Nu simţiţi că nu întotdeauna prezentul este pur şi simplu mai bun decât trecutul?