Nu da, Doamne, nimănui şpaga masorului!
Aflăm lucruri noi din sânul marii familii tricolore. Iar ambiguitatea lui Răzvan Burleanu dă aer contrarevoluţiei
Nu ştim ce zic Fernando Torres, Juan Mata sau Diego Costa despre neconvocarea în lotul Spaniei pentru Euro, dar ştim ce spune mama lui Alibec despre posibilul complot împotriva fiului. De asemenea, am aflat ce spun antrenorul şi preşedintele lui Alibec. Dar motivul anticipatei şi neconfirmatei neconvocări a lui Denis fiind o problemă de natură medicală, e imprudent să ne pronunţăm. Pare totuşi o glumă ca un deget rupt şi în curs de calcifiere, greşită sau nu, să te împiedice să participi la un turneu final. Asta după ce ai făcut sacrificii cum ar fi lăsatul de fumat, lăsatul de ciocolată şi lăsatul deoparte a mâncării. Regim şi abstinenţă pe altarul fotbalului, ce frumos!
Cei dinaintea Apocalipsei
Subiectul Alibec este parte a unui subiect mai mare, schimbarea medicului naţionalei. Schimbarea medicului naţionale este la rându-i parte a unui subiect şi mai generos, schimbarea conducerii în fotbalul românesc. De doi ani, vechea gardă, coagulând forţe care provin din toate straturile societăţii fotbalului, inclusiv partea militantă a Generaţiei de Aur, se străduieşte să ne arate cât de habarnişti şi de impostori sunt cei care au câştigat atunci alegerile la FRF. Deposedaţii vor să demonstreze că actualii sunt posedaţi de putere şi avizi după bani. Nişte hămesiţi amatori, nu nişte hiene profesioniste. Ce ni se mai picură în ureche? Ei, cei dinaintea Apocalipsei de la Casa Fotbalului, luau cu măsură, pe merit. Şi erau oameni de toată isprava, buni profesionişti, parolişti. Şmecheri cu ştaif, orientaţi în teren şi în afara lui. Când Mircea Sandu sălta o primă de calificare, era în firea lucrurilor, când se pune problema să o facă Burleanu, este o crimă. Un atentat la finanţele ori la fiinţa fotbalului românesc.
De la tocăniţe la prime
De dragul demonstraţiei inverse şi pentru cei destul de puţini care nu am căzut pradă nostalgiei după Naşu’, Kassai şi Mihalache sau Vasile Avram, ce vremuri nebunatice!, ar fi cazul ca Răzvan Burleanu să îşi uniformizeze declaraţiile cu faptele. Adică să nu mai pretindă că nu ia primă, ca odiosul predecesor, dacă are de gând să şi-o dea. Indiferent cât de puţin sau de mult, 10.000 sau 100.000 de euro. Dacă are merite în obţinerea calificării la Euro, să îi ia, să le dea şi colaboratorilor, dar nu pe şestache, nu acoperindu-se de texte corporatiste. Să nu mai anunţe preşedintele FRF că militează pentru nu mai mult două mandate de preşedinte şi să legifereze posibilitatea de a candida şi pentru un al treilea. Să probeze circuitul ocult al medicamentelor pus la cale de echipa lui Pompiliu Popescu, deoarece, apres la lettre, e greu de dovedit câţi cartofi prăjiţi, câte şniţele, tocăniţe sau mujdeiuri s-au mâncat pe la loturi. Că s-au mâncat, contrar meniurilor păstrate cu o meticulozitate stranie de fostul medic al naţionalei, din care aflam că „băieţii” se desfătau cu calcan şi selecţie de brânzeturi cu mucegai, printre care, la loc de cinste, „Rokkefort”.
Bănuţi pentru muşchiuleţi
Altfel, riscă să intre în nefiinţă informaţia că la echipa naţională funcţiona un sistem intern de cointeresare a masorilor. Morişcă internă, ilicită şi nefiscalizată, ca să fim foarte exacţi. Chete, a se citi „bănuţi” strânşi de băieţi pentru nea cutare şi nea cutare pentru grija faţă de muşchiuleţii lor obosiţi. Îmi închipui că suma creştea exponenţial dacă mai şi compuneai „Nu da, Doamne, nimănui viaţa fotbalistului!”. Bacşiş subînţeles şi recunoscut într-un dialog cu Cosmin Contra la „Fotbal Club” de la DigiSport. Şi de alţi foşti internaţionali. Era vorba de mii de euro, nu de nişte firfirici, asta în condiţiile în care un contract de masor la naţională asigura oricum prin contract un venit garantat de 25% din prima de calificare a celui mai bine plătit tricolor!! 25% din 180.000, cât ia Chiricheş, de exemplu, înseamnă 45.000 de euro. Başca prima de frecţie sponsorizată de fotbalişti! Desigur, aşteptăm ca obiceiul amintit să sucombe o dată cu intrarea în drepturi a noii echipe medicale. Sau nu?