Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

O victorie Mika!

Întotdeauna au fost altele la rând. Acum a venit şi rândul Aureliei Brădeanu. Acum, după 20 de ani

Permalink to O victorie Mika!
marți, 10 mai 2016, 11:05

O mare (de) bucurie într-un ocean de tristeţe. Vineri, tragedia de pe stadionul Dinamo, duminică, victoria din sala Papp Laszlo. Continua pelerinajul din Ştefan cel Mare când Aurelia Brădeanu transforma ultima aruncare de la 7 metri şi o încorona regină a Europei pe CSM Bucureşti. Este probă de cinism să treci de la lacrimi la strigăte de fericire? Patetic vorbind, este asta dovada că viaţa a câştigat meciul cu moartea? Nu, înseamnă doar că viaţa merge înainte în curgerea ei banală, întreruptă din când în când de dureri nesfârşite şi fericiri pasagere.

După 20 de ani
Aurelia Brădeanu nu este o pasageră în handbal, ci o maratonistă. Aurelia Brădeanu merită un exerciţiu de admiraţie. Dacă nu acum, atunci când? Brădeanu a împlinit 37 de ani exact înaintea Final Four-ului de la Budapesta. Deşi joacă handbal la nivel înalt de 20 de ani, nu a avut niciodată datele de identificare ale unui copil-minune. Din câte ştiu, nici pe cele ale unei fete teribile. A lăsat în urmă antrenori cu stiluri diferite şi a străbătut ere geologice diferite ale handbalului. 20 de ani sub semnul echilibrului. Acumulări aproape invizibile şi, bineînţeles, nespectaculoase. 20 de ani. Timp în care a strâns victorii, înfrângeri, vârfuri de formă şi căderi, bucurii, deziluzii, vânătăi, entorse, bani, medalii. Şi experienţă de viaţă.

Ca Lăcătuş
Toate, dar mai ales ultima, au ajutat-o duminică în momentul culminant al finalei cu Gyor. Să nu uităm golurile de senzaţie, din poartă în poartă, de la semifinala cu Vardar. Isabelle Gullden începuse cu gol turnirul loviturilor de departajare. Bărbătoasa Pessoa apărase de două ori consecutiv şi de aruncarea Aureliei (mă feresc să-i spun Mika, nu am statutul de apropiat al handbalistei) depindea câştigarea trofeului. Dacă transforma în gol, finala lua sfârşit cu una dintre cele mai mari surprize din istoria competiţiei. În termeni fotbalistici, Brădeanu a aruncat la vinclu, sub privirile albastru-hipnotice ale norvegiencei Kari Grimsbo. Tare, precis, sub transversală, ceva care a semănat cu penaltyul transformat de Lăcătuş la Sevilla. Apoi, baia de fericire.

Starea de graţie
Într-un foarte reuşit şi spontan tur de sinceritate, Aurelia Brădeanu a recunoscut că nu ar fi vrut să fie parte a aruncărilor de departajare. Şi că a avut emoţii. A mai zis ceva în completare. De la un punct încolo, împinsă de la spate de încrederea coechipierelor şi a antrenorului, a intrat în starea de graţie care a făcut-o să îşi spună „Pot să o fac!”. Dar nu în română, ci în engleză. Echipa de handbal feminin CSM Bucureşti este o întreprindere cosmopolită, cu foarte mult personal străin în care lucrează şi românce. Acesta este adevărul. Forţând puţin demonstraţia, putem spune că suedezele, danezele şi braziliencele noastre au fost mai bune decât danezele şi braziliencele lor. Să nu se supere nici Oana Manea, nici Anita Gorbicz!

Azi e bine, dar mâine?
Apropo, ar fi de discutat şi despre construcţia edificiului CSM Bucureşti, despre durabilitatea şi fiabilitatea acestui proiect susţinut din banii Primăriei Capitalei. Adică ai contribuabililor. Adică ai noştri. Sună rău şi cu adevărat nepatriotic să te întrebi acum ce se va întâmpla cu această echipă. Astăzi, când CSM este campioana Europei, ne simţim reprezentaţi de CSM. Dar mâine, dar poimâine? Poate ar trebui nu noi să ne definim sentimentele, ci identificat un cadru legal care să nu ne mai facă să trăim cu senzaţia că Grubisici, Torstenson sau Fisker sunt plătite cu bani luaţi de la gura noastră. z

Comentarii (23)Adaugă comentariu

Popescu Bogdan (3 comentarii)  •  10 mai 2016, 11:40

Nu era Kari Grimsbo in poarta la aruncarea Mikai ci portarita de rezerva Kiss. Asta pentru acuratete

Popescu Bogdan (3 comentarii)  •  10 mai 2016, 11:40

In poarta nu era Kari Grimsbo ci portarita de rezerva KIss. Pentru acuratete

Cristian Geambaşu (913 comentarii)  •  10 mai 2016, 16:20

Observatie corecta, multumesc

ovidiu_3003 (644 comentarii)  •  10 mai 2016, 11:44

...un articol EXCELENT ...nu mai am nimic de spus...decat ...FELICITARI !!!

Liviu (27 comentarii)  •  10 mai 2016, 12:24

Ar trebui sa se implice guvernantii macar acum cand aceste fete ne-au adus atata fericire cata tristete ne-au adus ei de la Revolutie pana acum.

1Radu (6 comentarii)  •  10 mai 2016, 13:13

Frumos. Multumim domnule Geambasu pentru ca tineti cont de dorintele cititorilor. Acum sa trecem la subiect: a fost o finala superba pe care n-am sa o uit toata viata. Felicitari fetelor pentru ca s-au agatat cum au putut pentru a dobandi acest trofeu suprem european. Desi, revazand finala, transformand acele atacuri nefinalizate sau greselile nefortate poate ar fi meritat sa castige in 60 minute. In handbal, cel mai important post este acela al portarului, s-a si vazut la penalty-uri. Dupa o semifinala de vis cu 60% atacuri respinse (3 din 5) fabulos pentru acest sport. Chiar si in finala portarul de la Gyor a avut 18-20% mingi aparate (de unde si concluzia de mai sus cu greselile nefortate), portarita CSM-ului a avut 38-40%. Sa nu subestimam totusi adversarul, echipa Gyor (un fel de Bayern Munchen a handbalului), echipa ce a investit enorm in acest sport. De aceasta data norocul nu a mai fost cu cei mai buni, ci imi permit sa spun, cu cei mai curajosi! Asa este si cu timpul, tuturor le vine vreamea candva, desi in cazul CSMB a fost mai mult de atat. Aici pentru prima data in toata istoria sportului romanesc s-a investit si la capitolul financiar si nu doar o performanta de conjunctura, sau a talentului individual. CSMB au dat dovada ca sunt o echipa un intreg, un cumul de jucatoare cu experienta si determinare totala. Poate cei ce investesc in domeniul sportului au avut ochi sa vada cum se poate gestiona o echipa intr-un mod profesionist! *** Aceasta finala parca a vrut sa fie a noastra, cu tot suspansul avut la sfarsitul timpului regulamentar, prelungiri si mai ales cand s-a ajuns sa se execute loviturile de departajare. Desi scorul arata destul de drastic 4-1, totusi si golurile noastre au fost la limita.

Catalin (2 comentarii)  •  10 mai 2016, 13:16

Bogdan, autorul afirma ca Grimsbo se uita la aruncare! Nu ca era in poarta, tribuna sau la masa presei. Hai sa nu mai fim carcotasi si sa construim ceva.

gintonic (25 comentarii)  •  10 mai 2016, 13:21

Bun articolul...doar ca te contrazici cand spui ca nu iti permiti sa folosesti apelativul *Mika*, insa il utilizezi bine-mersi in titlu! :)

MattyBog (2 comentarii)  •  10 mai 2016, 14:06

Sunt cu totul de acord cu parerile exprimate in articol. Multumim domnule Geambasu. Da, a fost un meci incredibil! Candva handbalul ne obisnuise cu meciuri de infarct terminate cu rezultate de exceptie, atat la fete cat si la baieti. In ultimii ani insa devenise aproape o obisnuinta ca echipele feminine romanesti de handbal sa joace magnific, sa conduca la scoruri mari, ca apoi dintr-odata, jucatoarele, toate nume mari, sa faca gafe de incepator si sa piarda neverosimil in final. De data asta sfarsitul a fost unul foarte fericit. Cred ca un foarte mare merit apartine antrenorului suedez Rasmussen al carui aport as vrea sa-l scot in evidenta.. De mult nu am mai vazut un antrenor al unei echipe romanesti care sa se incapataneze sa nu piarda chiar si atunci cand, cu cateva secunde inainte de finalul regulamentar, totul parea pierdut. A condus echipa magistral. I-a iesit totul, schimbarile de jucatoare, time-outurile facute cand trebuia si mai ales fortarea soartei cu portarul scos ca jucator de camp. Sau inlocuirea inspirata a portarului in timpul loviturilor de departajare. In momentele cele mai critice a riscat dar si echipa castigat.

adenauer (1 comentarii)  •  10 mai 2016, 14:52

Dl Geambasu nu observa/nu vrea sa observe ca echipa de handbal feminin CSM Bucuresti este cu totul altceva comparativ cu alte echipe similare din handbalul romanesc. Este o echipa extrem de puternica atat fizic cat si mental cu jucatoare profesioniste de o exceptionala valoare, care au fost conduse de un adevarat antrenor ce a stiut sa echilibreze echipa in compartimente sa puna jucatoarele sa joace acolo unde dau randament maxim. Acest tip de antrenor, din pacate, nu-l gasim la noi in Romania. Antrenorii romani au burta mare (de regula), tipa la fete tot timpul, sunt slab pregatiti profesional si pedagogic in schimb au pretentii foarte mari. Rassmussen ne-a dat o lectie, pentru toate sporturile - mai ales fotbalul, cam ce inseamna un antrenor adevarat in ziua de astazi. Propun conducerii CSM-ului sa numeasca in postul de antrenor al echipei de handbal feminin pe Anja Andersson, o tipa care va continua sirul de succese pe plan european al CSM-ului, asta bineinteles, in cazul cand in locul jucatoarelor care pleaca vor fi aduse altele la fel de bune.

Haiducoo (1 comentarii)  •  10 mai 2016, 15:54

Sunt de acord sa se sustina din bani publici, ca platitor de taxe prefer sa se plateasca sportul decat panselute prin centrul capitalei. sa se stabileasca un buget anual maxim pentru handbal sustinut de primarie(1-2 milioane) si restul din sponsorizari. nu are sens sa denigram performanta de dragul unor idei de "eficienta economica". De ce fotbalul a beneficiat de arena de sute de milioane euro insa la castigarea ligii campionilor ne uitam la bani.

Jean-Paul (174 comentarii)  •  10 mai 2016, 15:57

D-le Geambasu, Se putea sa nu aduceti vorba de steaua, fie si prin apelarea, indirecta, la Lacatus? Stiu ca unii deja va considera un stelist(si fcsb-ist) inrait si chiar saliveaza ori de cate ori citesc un articol scris de dvs, mai ales daca reusiti sa umpleti "prajitura" cu nume de stelisti. Cat despre trecerea de la tristete la bucurie, e ceva firesc(dupa nor vine senin!) si sa speram ca viceversa sa fie cat mai rara, daca deloc, nu se poate. In al doilea rand, e vorba de sporturi diferite si poate ca sunt mult mai putini care se uita si la fotbal si la handbal, deci sa nu ne simtim vinovati.....

Popescu Bogdan (3 comentarii)  •  10 mai 2016, 15:57

Catalin, nu a fost o critica ci doar o precizare. Dl Geambasu este extrem de riguros si asta e motivul postarii. Construim, construim ...

A.Stoica (1 comentarii)  •  10 mai 2016, 16:48

https://en.wikipedia.org/wiki/1999_World_Women's_Handball_Championship Parca aici, la ultimul meci al nostru, chinuitorul meci cu Franta am observat-o prima data pe Mika, pe atunci Stoica. Tin minte un ultim atac cu o aruncare a ei de pe semicerc, cu pamantul, care s-a dus in transversala. Era foarte tanara si-mi aduc aminte figura ei dezamagita la un interviu de dupa meci. Am revazut-o apoi in meciurile nationalei, parca era acolo de o vesnicie. Tot caut de duminica secvente de la acel meci cu Franta cu acea ratare ca sa inchid, revazand ratarea si apoi acest 7m, doar in capul meu, acest lung si frumos drum al Mikai. Ei ii doresc putere de munca . Ce mult ma bucur pentru ea, v-am mai zis ? :)

Aurel (7 comentarii)  •  10 mai 2016, 17:58

Tot pentru acutatete: Gyor nu are vreo daneza in lot. Ca sa nu se supere nimeni. :)

widoqq (5 comentarii)  •  10 mai 2016, 19:00

Un articol scris de un copil ***...

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Dan54 (4 comentarii)  •  10 mai 2016, 19:08

Ma bucur ca ati omagiat-o pe Mika. Este un exemplu de eroina anonima. Mult mai demna de admirat decat, de exemplu, Cristina Neagu. Ea (Cristina) e vedeta. EA (Mika) e ....eroina mea. O admir mai mult pe M decat pe C, Si asta nu pentru ca cea din urma nu joaca in Romania ,ci pentru ca imi plac mai mult eroii anonimi. Si inca ceva . A te adresa cuiva pre numele mic e, uneori, un semn de apreciere, de admiratie. Bravo, Mika! Esti Mare!

Cosmin Racila (1 comentarii)  •  10 mai 2016, 19:32

Va rog sa scoateti CD pe care sa-l dati cu ziarul cu meciurile CSM-ului din acesasta editie din Liga Campionilor sau macar cu meciurile din Final Four!Cum ati putut scoate cu minunea de Liberec puteti si acum!!

victor (3 comentarii)  •  10 mai 2016, 20:26

poate ca si asta suna nepatriotic, dar mie mi se pare ca ne urla in fata diferenta dintre echipele (aici ma refer si la nationala) antrenate de un nea' Ghita si cele antrenate de vikingii astia! de la resemnarea *** dusa la taiere, la indaratnicia de acum, de bulldog! de LUPTA pana la final!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Emy (13 comentarii)  •  10 mai 2016, 21:57

M-am saturat sa tot citesc de Steaua si Lacatus si atunci cand CSM castiga pe drept Capionatul European. Domnule Geambasu informati-va privind culisele meciului de la Sevillia in care S teua a castigat, datorita lui Dukadam. Cautati dumneavoastra la televiziune inregistrarea cu Alin Savu. Acolo se povesteste despre implicarea lui Real Madrid (care nu dorea ca Barcelona sa castige) si a lui Panaitinaikos (care fusese eliminata "cu cantec" de Barcelona) in aceasta finala. Acolo se vorbeste de intalnirea de la Atena dintre Alin Savu, conducatorul Stelei si arbitrul francez Voutrou (care avea sa arbitreze finala si care nu avea sa vada un hent in careu a lui Bumbescu). Alin Savu a spus ca discutia a avut loc pentru a fi convinsi stelisti ca arbitrul va arbitra corect. Interesati-va ce discutii au existat la pauza intre oficialii clubului din Madrid si oficialii portughezi si dintre acestia din urma si arbitrul Voutrou. Daca ati afla adevarul din spatele cortinei nu ati maI pune acest semn de egalitate total nedrept.

alex (107 comentarii)  •  10 mai 2016, 22:30

Bună seara! Multă lume face referire la banii publici din sport iar acest lucru pe mine mă irită, dezamăgește, dezarmează! Cei care scot în evidență acest fapt au dreptatea lor pentru că de multe ori banul public a fost ,,sifonat,, prin contracte sau alte lucrari, dar legea să-și facă legea punctual, adică dacă directorul, primarul, angajatul a facut așa ceva să răspundă, nu să se inducă ideea că în fapt legea urmărește pedepsirea sportului. Politicenii, și nu numai, se folosesc de imaginea sportivilor și de eventualele succese ale acestora într-un mod meschin. Pentru a supraviețui, pentru că le pasă de sport și țară, sportivii fac multe compromisuri de imagine! Problema este că aceste proiecte ar trebui făcute pe cel puțin 4 ani de zile, cam cât ține un mandat, cu indicatori de performanță și beneficii estimate. Concret, CSM are un buget de 10 mil euro (date din ziare). Din câte am înțeles au secții de basket, handbal, volei, rugby, sah, șamd Au secții de copii, juniori și seniori....nu știu numărul exact dar înclin să cred că peste 3000 oameni. Adiacent antrenori, preparatori fizici, etc. familiile acestora. Deci, mai mulți mănâncă o pâine, au un salariu, un venit. Strainii care joacă în România fac o reclamă turistică României, Bucureștiului. Prin suedezele și danezele din echipă și aceste țări se bucură că au câștigat. Și ar mai fi beneficii. Educație, mentalitate. Bucurpa de a câștiga produc o stare pozitivă, gândești pozitiv. Bei o bere în plus, te duci mai vesel la muncă, se mai vinde un ziar, se mai accesează un ziar, mai cumperi un tricou, un abonament la meciuri etc. Eu spun că economia crește. Alții sunt cu evenimente culturale, alții cu reabilitări termice, alții cu subvenții de căldură, transport. Unii vor parcări, alții iarbă și panseluțe în parc, ape curate în lac și tot așa. Problema este că toate sunt necesare, dar cu simț de răspundere și fără cumetrii. Mă irită când la un succes se aduce în discuție banul public. Cine hotărește ce e mai important pentru mine în orașul ăsta?? Și ar mai fi de spus multe lucruri! Eu sunt fericit pentru fete! După multă vreme m-am simțit bine și nu pentru că au câștigat, ci pentru ce au transmis; încredere, optimism, determinare, respect, spirit, sacrificiu și nu în ultimul rând o veselie decentă! Felicitări Mika, Cristina, Oana, Iordache, Nan, Pitica și Bazaliu! Mulțumim Gulden, Jorgensen, Thorstenson, Fisker, Pessoa, Grubisic, Rodriguez, Martin! Luați aminte la ce a spus Rasmunsen; Să ne bucurăm azi! Atât contează să trăim această bucurie! Acest popor fatalist acest sentiment trebuie să-l încerce! O seară faină!

ZONA MAGHERU (96 comentarii)  •  11 mai 2016, 6:42

Pai ii mostenim pe daci .

Danny (10 comentarii)  •  11 mai 2016, 11:12

Ma bucur si pentru Aurelia Bradeanu, o jucatoare care obtine, iata, la apusul carierei, cel mai ravnit trofeu din handbalul feminin pentru o echipa de club. Cred ca la momentul aruncarii decisive i-a trecut prin fata toata cariera, meciurile jucate la nationala, unde este o componenta de baza si al carei efort a fost apreciat de toti antrenorii care au condus echipa, la Oltchim, la Gyor. Pana la urma, prezenta ei a fost o constanta in handbalul romanesc din ultimii 15 ani. Si, in fine, a reusit! Altfel, presedintele Federatiei Romane de handbal spunea dupa meci ca „va mai trece timp pana cand fetele isi vor da seama de ce au realizat, de magnitudinea performantei lor”. Poate nici noi, obisnuiti sa avem asteptari prea putin implinite de la fotbalisti, nu stim cum sa primim un asemenea rezultat la un sport la care traim constant bucurii, dar care nu a devenit, inca, sport national, cum spune o campanie a Federatiei, nu a reusit sa inlocuiasca sau sa concureze fotbalul in inimile suporterilor.

Comentează