Pe copii unde-i ascundem când apare moartea?

Să nu confundăm imaginea care doare cu audienţa obţinută din suferinţă. Să ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacă tragedia lui Ekeng nu era filmată în direct. Câte minciuni nu ni s-ar fi servit

Imagini cu un puternic impact emoţional. Televiziunile sunt obligate să afişeze pe ecran acest mesaj-avertisment în cazul unor evenimente tragice. Aşa cum au fost instantaneele de groază care au urmat căderii lui Ekeng. De unde această prevedere? Din corectitudinea politică şi de altundeva. Dintr-o mare doză de ipocrizie instituţionalizată. Cinismul unor posturi TV, care fac trafic şi cu suferinţa umană în numele dreptului la informare, nu trebuie totuşi confundat cu tragedia care se petrece în direct. Dacă băgăm capul în nisip nu rezolvăm nimic. Nu trăim într-o lume mai bună dacă survolăm nenorocirea.

Sfidând o regulă discutabilă, camerele de luat vederi au filmat totuşi câteva clipe cum se scurge viaţa unui om, sub privirile îngrozite ale altor oameni şi fără ca alţi oameni cu calificare medicală să intervină. Revolta lua locul speranţei. Simţeai că nimeni nu face nimic şi că panica devenise suverană. Panica şi zbaterea unui om între viaţă şi moarte. Asta au filmat televizunile în direct, iar asta nu înseamnă doar imagini cu puternic impact emoţional, ci şi un document unic, care ne va ajuta să aflăm adevărul. Dacă stabilim că vinovatul este ceasul rău înseamnă că suntem apţi să ne întoarcem în peşteri, unde vom picta căprioarele pe care urmează să le vânăm şi să le mâncăm.

Veţi fi văzut imaginile cu copiii de mingi de la Dinamo, care plângeau în hohote după colapsul lui Patrick Ekeng. Erau imagini cu puternic impact emoţional. Pe acei puşti unde ar fi trebuit să-i ascundem în momentul producerii tragediei? Ca să nu vadă, ca să nu ştie. Ei veniseră acolo la un meci de fotbal. Erau parte a unei pasiuni care îi va duce într-o bună zi să ajungă fotbalişti. Pentru ca ei să nu ajungă într-o blestemată zi să aibă soarta lui Ekeng, acum trebuie făcut ceva repede. Este nevoie de un defibrilator împotriva incompetenţei şi a nepăsării. Cineva a fost de vină acolo, nu Doamne-Doamne!

P.S. În 2012, după un amical Spania-Columbia, federaţia spaniolă de fotbal a cumpărat defibrilatoare, pentru toate echipele din toate ligile, din încasările partidei. Ar fi un început şi pentru noi. Ştiaţi că mai mult de jumătate dintre echipele din Liga a 2-a din România nu au medic?