Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Câine până la Bentley

Rednic a plecat. Rednic, antrenorul dedicat și de succes. De vină cine e? Negoiţă, patronul zgârcit, fără viziune. Și dacă suntem victimele unui clişeu?

Permalink to Câine până la Bentley
joi, 5 mai 2016, 5:51

Un Stoican mai scump. Aşa suna caracterizarea succintă pe care patronul dinamovist Ionuţ Negoiţă i-a făcut-o lui Mircea Rednic. Înainte ca Rednic să arunce bomba și să anunțe că pleacă de la Dinamo.

Din comparaţia asta nu ieșea bine nimeni. Nici Rednic, nici Stoican. Ultimul, prin inducerea notei depreciative, de prototip al antrenorului ieftin, cu performanţe aproximative. Rednic, tocmai prin raportarea la etalonul cu valoare medie.

Aritmetica îl dă câştigător pe Flavius
Flavius Stoican terminase pe locul 4 sezonul 2013-2014, Rednic va realiza cel mai probabil o clasare similară acum. Statistica ne mai arată ceva. Dinamo a lui Rednic are înaintea ultimei etape din play-off acelaşi număr de puncte cu Dinamo a lui Stoican, dar deja un meci în plus disputat. Başca 7 goluri înscrise mai puţin, însă cu două încasate mai mult.

Aritmetica rece nu îl ajută pe Rednic, pledează pentru el cea sentimentală. 6 întâlniri cu Steaua în toate competiţiile, 5 egaluri şi o victorie. Stoican, în schimb, marca o perioadă de vasalitate umilitoare în relaţia cu rivalul istoric. Aici Rednic iese mai bine. La impresia artistică. La punctele acumulate nu neapărat în clasament, ci în matematica afectivă.

Apelul suporterilor
Când a ajuns însă Ionuţ Negoiţă să gândească astfel despre Rednic? Acum, la sfârşitul sezonului, când negocierile pentru semnarea unui nou contract cu antrenorul în exerciţiu intraseră deja în impas? Ori pe parcurs, pe măsură ce perspectiva unei lovituri (a se citi titlul) se depărta, dublată de accidente jenante, precum acel 1-5 cu Viitorul în Ştefan cel Mare

Important e altceva. Tratativele pentru prelungirea acordului între Dinamo şi Rednic căpătaseră accente abrazive înaintea zilei (fatidice?) de joi. Lucru simţit şi de suporteri, probă la dosar fiind apelul Peluzei Cătălin Hâldan către Ionuţ Negoiţă, care era îndemnat, ca să nu zicem somat, să bată palma cu „Puriul”.

Personajul negativ, Negoiţă. Ce simplu!
Ajungem, aşadar, în punctul în care intră în joc personajul numit popularitate. Popularitatea, drăgălaşa de ea, este de partea lui Rednic, dovadă reacţia suporterilor PCH. Ultraşi, simpatizanţi neînrolaţi în vreo facţiune sau pur şi simplu neutri, ba chiar şi adversari, toţi tind să creadă că Rednic a fost nedreptăţit. Că muncii lui dedicate i s-a răspuns cu ingratitudine.

Automat, în rolul personajului negativ este distribuit Ionuţ Negoiţă. Negoiţă zgârcitul. Negoiţă, patronul lipsit de viziune, cârcotaş şi fitilist. Inclusiv apelul unei părţi foarte vocale a fanilor dinamovişti este parte a acestei impresii.

Interesantă această basculare a opiniei. Pentru cei cu memoria scurtă trebuie reamintit că galeria dinamovistă şi suporterii nealiniaţi au fost constant până acum de partea demersurilor lui Negoiţă, privite ca parte a despărţirii de moştenirea borcisto-bădistă.

Şi dacă Rednic supralicita?
Rednic ceruse dublarea salariului, de la 7.500 de euro la 15.000. Asta se ştie deja. Pretenţie pe care Negoiţă ar fi dispus să o accepte. Ce nu se ştie şi nu se spune este că antrenorul a pretins ca punct al viitorului contract şi un procent semnificativ, pare-se de 10%, din viitoarele transferuri şi vânzări de jucători. Domeniu unde tot el ar fi centrat şi ar fi dat cu capul, păstrându-şi prerogativele de antrenor-manager.

Acestea erau „pretenţiile distonante” ale lui Rednic de care pomenea Negoiţă într-o declaraţie recentă. Mai mult decât atât, Rednic comunicase că nu era dispus să îşi asume un obiectiv, garanţie şi contrapartidă a dorinţelor pe care Negoiţă ar fi fost totuşi dispus să le înghită, susţin surse bine ancorate în clubul dinamovist. Nu mai dorea stres „Puriul”, adaugă cunoscătorii.

Posibili înlocuitori. Un posibil adevăr
Ca aproape orice patron de pe lumea asta, Ionuţ Negoiţă nu va câştiga vreun premiu de popularitate. Nici nu cred că şi-a propus asta când a intrat în afaceri. Faptul este că şi Mircea Rednic, excelent meseriaş în ale fotbalului, se comportă ca un om de afaceri de la un punct încolo, beneficiind şi de simpatia vremelnică a suporterilor.

Aici lupta devenise inegală. De aceea, Negoiţă fusese sfătuit să iasă şi să vorbească. Să clarifice situaţia. I-a luat-o înainte Rednic, care a anunțat că pleacă, neregăsindu-se în proiectul lui Negoiță.
De fapt, nu se regăsea la bani! Logic, lucrurile se mișcă, așa că au apărut deja primele nume de succesori ai lui Rednic: Ioan Andone, Cosmin Contra. Şi, surpriză, Răzvan Lucescu. Nu Vasile Miriuţă.

Epilog
Lui Mircea Rednic îi place să muncească bine, să câştige bine şi să trăiască bine. Tuturor ne place, nu toţi putem ajunge să conducem un Bentley. Un Bentley merită totuşi ceva mai mult decât asocierea cu locul 4 în clasament. Nu, nea Mircea?

Comentarii (51)Adaugă comentariu

ovidiu_3003 (644 comentarii)  •  7 mai 2016, 11:21

….asteptam un articol profesionist despre Patrik Ekeng …jucator la Dinamo …bagat de Rednic in teren …ca sa si gaseasca sfarsitul in Romania…

Comentează