Siegemund, reao!
Simona Halep a fost învinsă la Stuttgart de o jucătoare de duzină. Dar iubirea noastră oarbă pentru ea rămâne nealterată
Să facem cunoştinţă cu Laura Siegemund! Să ne cunoaştem adversarii, aşa e frumos! Dacă nu înainte de meci, cum mi se pare că ar fi normal, măcar după. Este un exerciţiu obligatoriu pentru orice sportiv. Şi pentru noi, suporterii. Hai să facem noi gimnastica asta minimă a cunoaşterii, poate înţelegem cum a fost posibil!
Aproape de retragere
Ne ajută site-ul WTA. Laura s-a născut acum 28 de ani la Filderstadt, în Germania. Deci se află mai aproape de retragere decât de afirmare. În prezent locuieşte la Stuttgart şi se află pe poziţia 71 a ierarhiei mondiale feminine. Probabil că la începutul săptămânii viitoare va urca în clasament câteva locuri. Siegemund nu a reuşit nicio ispravă notabilă până la 28 de ani. Niciun turneu WTA câştigat în carieră, 11 titluri în circuitul ITF şi un loc 41 în clasamentul probei de dublu. Performanţa de vârf, până la victoria în faţa româncei Halep, era calificarea pe tablou la Wimbledon 2015. Previzibil, idolul Laurei în materie de tenis este Steffi Graf.
Căluţii de la Disneyland şi zâmbetul îngheţat
Simona Halep nu are idoli, are o accidentare. S-a întâmplat şi la Cluj, atunci când a fost învinsă de Angelique Kerber. De ce nu a spus că este accidentată, din spirit de sacrificiu, din patriotism? De frica lui tăticu’? Acum, când era limpede că este inferioară formei de moment a adversarei, a cerut din nou intervenţia „trainer”-ului, cum le place comentatorilor de tenis să-i spună fizioterapeutului. Aţi observat? De fiecare dată apare ceva, o problemă de sănătate invocată ca motiv pentru jocul slab: o gleznă umflată, o julitură, o durere de mijloc, o indispoziţie stomacală. Din păcate, aflăm toate lucrurile astea după meci(uri). Înainte ni se transmite că s-a odihnit bine, că a participat la o şedinţă foto, că a mai turnat o reclamă, că a mâncat îngheţată cu Darren şi că s-a dat în căluţi la Disneyland. Este optimistă şi zâmbitoare. Zâmbetul piere aproape de fiecare dată când adversara intră pe teren şi începe să toace mărunt ceea ce odinioară era jocul Simonei Halep. Aşa s-a întâmplat şi cu Laura Siegemund. Necunoscuta Laura Siegemund.
Avocaţii din oficiu au cuvântul. Sau poate că nu
Scorul nu ne scuteşte de comentarii. 1-6, 2-6 este o absenţă, nu o înfrângere. Mereu în defensivă, nesigură în loviturile care altădată o aşezau la un nivel de excelenţă, deficitară la incursiunile spre fileu, nepregătită fizic şi panicată, Halep a fost vânată şi spulberată de o jucătoare care s-a metamorfozat dintr-o mediocră într-o campioană. Serviciu puternic, retur aspru, atitudine ofensivă, tactică variată, veniri oportune la fileu. În oglindă, tot ce nu a arătat Halep a reuşit Siegemund. Monotonia din jocul româncei nu este întrecută la ea decât de o teamă aproape palpabilă. Sună rău, nedrept? Fiţi pe pace! Avocaţii din oficiu ai domnişoarei Halep vor escalada fileul cât ai zice peşte. Ca să ne dea una cu racheta în capul nostru plin de păreri de nespecialişti. Şi, în cea mai bună tradiţie a nedreptului la libera exprimare şi la opinie, ne vor atrage atenţia că nu am investit nimic în ea, deci nu ne-am câştigat dreptul de a critica sau de a emite o părere. Foarte aproape de avocaţii din oficiu, admiratorii, care se vor întrece în elegii şi în lamentări lirice. Demni de respect, fiindcă nu-i uşor să-ţi vezi sistematic favoritul transformat în sac de tenis.
Cine să-i spună?
Cineva trebuie totuşi să-i spună adevărul Simonei Halep, altfel căderea va continua cu accente dramatice. Şi nu e vorba aici de un ziarist care poate fi bănuit că n-ar avea-o la suflet. Antrenorul Darren Cahill? Riscă demiterea. Managerul Virginia Ruzici? La fel, nu o apără nici titlul de la Roland Garros. Părinţii? Mă îndoiesc, puţini au tăria să-şi sublimeze iubirea şi să-şi vadă copilul cu ochi critici. Preşedintele federaţiei, George Cosac? Chiar vreţi să râdem? Şi atunci, cine? Poate ea însăşi? Să găsească singură ieşirea din labirint? Mă îndoiesc. Urmează Madridul, Roma, apoi Parisul. Şi în loc de o terapie de sinceritate, poate singurul remediu, alte lamentări poetice.