Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Oare De Coubertin scria la fel de mult?

Epistola deschisă a domnului Morariu nu are ilustraţie, are nişte poveşti. Câteva pilde, nişte aluzii. Şi ceva sfaturi părinteşti pentru presă, plus o încurajare la adresa ONG-urilor. Nimic despre ruşinea de care s-a acoperit România la Rio. Reprezentantul CIO în […]

...

Profesioniştii. Azi, cu Zlatan şi cu Simona

Profesioniştii. Nu este titlul unui film poliţist american. Nu este vorba nici despre emisiunea omonimă a Eugeniei Vodă. Deşi ar putea fi, acolo, în emisiune, apar profesionişti din toate domeniile, de la medicină la artă şi de la inginerie la […]

...

Peeentru cineee jucăăăm? Peeentru noooi?

În vreme ce aşteptăm să ne mai bage-n traistă o amărâtă de medalie un luptător naturalizat, alţii curentează plasele porţilor, zboară deasupra fileului şi se înalţă deasupra coşului. Dincolo de atletismul usainctificat, dincolo de inflaţia de lacrimi şi dedicaţii sentimentale, […]

...

Doar Derby în Bucureşti!

Albastrul unde era, cetăţeni? Galeria dinamovistă a regizat o uriaşă farsă pe toată tribuna a doua a stadionului Naţional. Simpatizanţii stelişti au îmbrăcat cu bună-credinţă vestele albe şi roşii puse la dispoziţie de realizatorii „coregrafiei” care urma să celebreze meciul […]

...

Cetăţeni, unii mai joacă şi fotbal!

Ochiul vânăt-tumefiat al lui Golubovici este imaginea de sinteză a meciului Steaua-Manchester City. Echipa lui Reghecampf şi-a spart capul în nucile tari şi scumpe ca nişte diamante ale lui Guardiola. Nuci-diamante puse pe teren de Pep să paseze din prima […]

...

Made in Denmark

Să ne lăsăm cuprinşi de entuziasm sau să aşteptăm deznodământul? Deocamdată să le mulţumim pentru o seară frumoasă

Permalink to Made in Denmark
duminică, 20 martie 2016, 1:57

Probabil că aşa trebuie să arate o mare victorie. România-Danemarca 32-25. Fetele ţopăind în jurul antrenorului. Fetele îmbrăţişate, ţipete, lacrimi. Efuziuni de entuziasm şi aluviuni de resentimente către cei neîncrezători. Bucurie necenzurată. Dureri în muşchi şi în articulaţii care dispar în hora încinsă după meci. Nu suntem însă pregătiţi pentru mari victorii, asta cere un exerciţiu. Aşa cum ştiţi, noi am exersat mai ales arta de a înghiţi eşecurile. Dar a fost meciul cu Danemarca o mare victorie? Sau doar primul pas al unui drum râvnit, dar niciodată găsit? O mare victorie înseamnă o medalie olimpică. Sau un triumf mondial. Până acolo mai e, iar drumul despre care vorbeam se parcurge şi cu entuziasm, dar mai ales cu luciditate.

Funcţiona memoria

România a descompus echipa Danemarcei într-un meci pe care l-a stăpânit de la un capăt la altul cu o autoritate fără precedent. Asta a uimit. Precedentele existau, funcţiona memoria dureroasă a înfrângerilor venite în partide pe care, tot aşa, le conduseserăm cap-coadă. Dacă v-aţi mai uitat la handbal, în special la echipa naţională feminină, ştiţi despre ce vorbesc. Prin urmare, nu am fost martorii detaşaţi ai recitalului oferit de Cristina Neagu şi compania. Nu cârcoteam pricinoşi, dar trecutul marca puncte în tentativa noastră de a ne trăi senin seara. Prudenţa ne-a însoţit până în ultimele 5 minute ale partidei de la Aarhus. Şi fiţi pe pace, nu pregătiserăm titlurile pentru înfrângere, nici variantele bombastice pentru un nesperat succes. Acum tastaura computerului te lasă să scrii orice, chiar înainte de a gândi ce scrii. Din păcate. Dar exista un sâmbure de speranţă.

Fenomenul calm Brădeanu

Explicaţiile de natură tehnico-tactică sunt riscante. Şi sunt apanajul specialiştilor. Poţi totuşi să vezi că în jocul fetelor noastre mingea circulă mai repede. Aici îmi închipui că a lucrat temeinic Tomas Ryde, care, în paranteză fie spus, tot nu a învăţat româneşte. Apărarea dirijată de Mika Brădeanu a funcţionat impecabil. Brădeanu este un monument de împlinire treptată şi la 37 de ani trăieşte cele mai bune momente ale carierei. Poţi să mai observi, fără să fii doctor în handbal, că au dispărut metehne vechi – graba, disperarea, greşelile neforţate, ca să apelăm la o analogie cu tenisul, alternanţa dintre momentele de inspiraţie şi cele de vid al ideilor. Paula Ungureanu ştia să fie spectaculoasă, acum lansează şi contraatacurile cu precizia pe care mai an o ştiam patentul Luminiţei Huţupan. Cristina Neagu are clasă mondială, Chintoan este mai mult decât utilă. Iar Oana Manea când este Oana Manea nu are egal.

Eliza lucrului bine făcut

Eliza Buceschi este capitol separat şi merită o plecăciune. Şi nu doar pentru că a marcat 10 goluri. Sau poate tocmai de aceea. Cum a ajuns să fie cea mai bună jucătoare o tânără de 22 de ani care evolua şi accidentată, cu entorsă? Noi ştiam că la fotbal când ai entorsă stai şi te tratezi, te frecţionezi, îţi plângi de milă, uite că la handbal fete e altfel! Dincolo de dăruire şi sacrificiu, ingrediente pe care le-a adăugat fără să îşi dea ochii peste cap, Buceschi a mai demonstrat ceva important: ce înseamnă experienţa căpătată la Thuringen. Îmi închipui că aşa arată handbalul lucrului bine făcut. Eliza a săpat adânc în apărarea daneză, cu o tenacitate şi cu o precizie pe care le însuşeşti de-abia atunci când îţi disciplinezi talentul. A transformat loviturile de la 7 metri fără să încerce execuţii fanteziste, a degajat o linişte în toate acţiunile care vine din încrederea că este la zi cu toate rigorile meseriei. Foarte pe scurt, asta se numeşte profesionism.

Urmează Muntenegru şi pentru încă o zi vom fi suporteri lipsiţi de griji. Fiindcă muntenegrencele și-au făcut și ele treaba, învingînd Danemarca. Poate că totuşi victoria noastră cu Danemarca nu este o bucurie doar de o zi, două. Poate că anunţă o mare victorie. Una adevărată, cu nişte medalii de gât şi promisiunea nisipului fierbinte de pe Copacabana.

Comentarii (16)Adaugă comentariu

Simex (3 comentarii)  •  20 martie 2016, 15:04

....a fost meciul cu Danemarca o mare victorie? Sau doar primul pas al unui drum râvnit, dar niciodată găsit? O mare victorie înseamnă o medalie..... Daca tot ai facut comparatie cu fotbalul, articolul asta se potriveste asa zisei generatii de aur si generalului care nu au castigat nimic, doar un meci foarte bun cel cu Argentina....Ca tot sunt de actualitate mofturile generalului......

John Doe (3 comentarii)  •  20 martie 2016, 15:10

Dar voi? Voi "jucatori din condei"...voi cand deveniti profesionisti? Nici macar dupa mai bine de 24 de ore de la terminarea partidei nu stiti cine cate goluri, pase si asa mai departe, a dat. Eliza a marcat 11...dar important e ca sloganul preaiubitului conducator, aducator de venit pentru postaci, e lansat in multime. ***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Sorin444 (52 comentarii)  •  20 martie 2016, 15:34

Cristi, sunt un admirator al scriiturii tale, pentru ca o consider sincera, dezinhibata, coerenta, mult peste nivelul scriiturii de lemn a sefului tau. Dar aici mi se pare o fractura logica: "Şi nu doar pentru că a marcat 10 goluri. Sau poate tocmai de aceea.” Tot pe subiect: vad in interviul cu Ryde din ziarul vostru ca intervievatul e “nervos” cand ceva nu tine de el. As baga mana-n foc ca a zis “nervous”, adica nelinistit. Chiar nu-l vad pe omul asta nervos, adica angry... traducerea asta imi aminteste de celebrul “sold langa sold”. Sunt mici amanunte, de acord... mai bine sa ne bucuram de echipa frumoasa a Romaniei, si de faptul ca avem jurnalisti sportivi interesanti.

Sorin Munteanu (3 comentarii)  •  20 martie 2016, 17:20

Perfect de acord cu tizul meu444. Te urmaresc, scrii interesat. mai lati lemnul din tastatura sefului si bagati-l intr-un team building. Sau sa se retraga sleeping journalist. Sa faca politica editoriala sau ce-o fi, dar sa nu mai scrie. Toti imbatranim si devenim plictisitori

Bibicul (26 comentarii)  •  20 martie 2016, 19:48

"Aici îmi închipui că a lucrat temeinic Tomas Ryde, care, în paranteză fie spus, tot nu a învăţat româneşte. " Pana nu ati comis-o ca un demn roman verde nu v-ati lasat. V-ati pus problema ca poate echipa trebuia sa invete sa comunice cu antrenorul? Fie si in suedeza? Sau poate ca domnul Tadici, Gheorghe Tadici ar fi pe gustul domniei voastre ca stie sa vorbeasca romaneste si comunica prin strigaturi cu echipele pe care le antreneaza. Prin strigaturi si onomatopee rasiste?

tirgovistean (6 comentarii)  •  20 martie 2016, 20:24

bibicule,era vorba despre o mare victorie a fetelor noastre,nu despe Tadici.Dar fiindca ai adus vorba de el,nu unu ca tine trebuie sa-l judece pe Tadici.Pina una alta,Tadici a facut din Romania o vice campioana mondiala.Si e un antrenor cu multe merite.Un neica nimeni ca tine sa-l judece pe Tadici?,cred ca e prea mult...

Mihai Badea (5 comentarii)  •  20 martie 2016, 20:50

De acord cu Sorin444. Prezența lui "doar" schimbă sensul propoziției care, în ciuda prezenței lui "nu", capătă un sens pozitiv. De aceea, continuarea pare să nu aibă sens. Dacă am fi avut "Şi nu pentru că a marcat 10 goluri. Sau poate tocmai de aceea.", probabil că nu ni s-ar mai fi părut ciudat, fiindcă este o construcție uzuală, chiar dacă nu are un rol clar. În vorbire, ar putea sugera răzgândirea; în scris, mai dificil de interpretat.

daniel (27 comentarii)  •  20 martie 2016, 21:44

thuringer e echipa de mana a patra!

Alexandru Valeriu (18 comentarii)  •  20 martie 2016, 22:12

In GSP un titlu ciudat .....De ce nu Romania zdrobind Danemarca in primul meci a calificat si Muntenegrul ....sau Jucand doua meciuri cu rezervele Romania a castigat grupa ....etc . Oricum superbele handbaliste ,conduse profesionist de pe margine ,ne-au adus o mare bucurie si merita felicitari si pentru ca au avut puterea sa infrunte marea nedreptate din decembrie anul trecut . Ele ne reamintesc stralucit de tradtiile glorioase ale handbalului din Romania si este de subliniat cu majuscule munca antrenorilor de la cluburi ,care in conditii infinit mai grele descopera si slefuiesc mereu talente . Mica, Cristina , Paula si toate celelalte componente ale lotului merita omagiul nostru si ne indreptatesc sperantele pentru RIO . Din iBoston Tsank you .

Alfi (1 comentarii)  •  21 martie 2016, 4:52

Draga GSP, Tomas Ryde este SUEDEZ. In editia de maine a GSP scrie ca el este Danez. Sa va cereti scuze fata de el. E ca si cum cineva l-ar face pe Mircea Lucescu bulgar.

antoniu (5 comentarii)  •  21 martie 2016, 5:42

o speranta pentru Rio. sper ca nu ne facem iluzii. o echipa ajunsa la maturitate , in care experienta, valoarea si elanul tinerelor se imbina placut si bine . FORTA FETELOR, FORTA ROMANIA.

ovidiu_3003 (295 comentarii)  •  21 martie 2016, 6:09

...gandeste te si ca romania a facut egal cu Muntenegru dupa ce a avut 6 goluri avans ...asta ne spune ca n avem nicio sansa sa castigam aurul olimpic ...o echipa buna care insa nu este constanta ...

Radu (2 comentarii)  •  21 martie 2016, 6:28

Domnule Cristian GEAMBASU, coperta ziarului Gazeta sporturilor de luni 21 Martie 2016 va place ? Incredibil unde au ajuns acesti "ziaristi", imi e rusine mie de rusinea lor ! - Wikipedia ( Tomas Robert Ryde (n. august 1960)[1] este un antrenor de handbal suedez și actualul antrenor principal al echipei naționale de handbal feminin a României. ) - Titlu scris MARE : "Antrenorul Tomas Ryde le-a facut pe handbaliste sa descopere increderea in ele. Danezul are un rol crucial ... " Sa descopere "increderea in ele" ?!? atat poate un ziarist ?!? ce exprimare este aceasta, va intreb ? Sa inteleg ca acest domn este suedez si nu cum spune gsp ca ar fi danez. Pentru necunoscatori, sunt doua tari diferite, ce au ca granita naturala marea nordului si marea baltica. RUSINE ! RUSINE ! RUSINE !

Flaviu (12 comentarii)  •  21 martie 2016, 17:45

Cum mai spuneam in alt comentariu, , campionii presei sportive' , au ajuns o gasca plafonata.. Despre Ov.I. Ce sa mai zic... Păcat ca un ziarist cu o cultura sportiva deosebita , nu știe sa spună ,stop' scrisului atunci când e cazul... Prin acest articol d-nul Geambasu se alătură voios bucuriei calificării handbalistelor la JO , pt ca asta ,da bine' la public.. Scrie generalitati, banalitati, nimic concret.. Nimic despre modul in care suedezul ( danezul ?! poate norvegianul ?! ) Ryde încearcă sa schimbe mentalitatea unei echipe mereu valoroase dar care avea sincope in evoluție.. Si nimic despre schimbarea evidentă , in bine ( chiar si pt noi, diletantii) , a jocului in atac..

Alexandru Valeriu (18 comentarii)  •  22 martie 2016, 0:15

Superbele handbaliste de azi ,continua o traditie in delungata ,echipa femenina de handbal in 11 a fost campioana mondiala , echipa de handbal in 7 a fost vicecampioana mondiala ,la Jocurile Olimpice s-a clasat pe locul patru si Mica ,Cristina, Paula ,Eliza si celelalte sunt mandre ca reprezinta Romania si chiar in Groelanda anul trecut meritau titlul suprem . Ele ne reamintesc de marile handbaliste din secolul XX , (unele trecute in vesnicie ,) ca Simona Arghir , Irina Nagi , Ani Nemetz , Nadire Ibadula Lutas ,Teri Szekeli care au stralucit in handbalul international talente ale scolii romanesti . Daca mai pomenim si baietii -detinatori ai patru titluri mondiale ,ne cuprinde regretul ca in presa sportiva sunt in atentie probleme politice ,chiar si atunci cand se scrie despre fotbal

Messix (1 comentarii)  •  22 martie 2016, 6:10

Gsp fa-ti un bine și ȚIE SI IUBITORILOR DE HANDBAL! NU MAI SCRIE NIMIC DESPRE ACEST SPORT! NU ESTI DEMN DE EL!!!