Cine minte, Tudor sau Mamele?
Pînă unde poate merge prezumţia de nevinovăţie la greşelile unui fundaş? Dar implicarea unui arbitru în joc?
Un antrenor trecut prin multe în viaţă şi în meserie îmi atrage atenţia. „Ai observat ce nenorociri se întâmplă în Liga 1?”. Mă uit la el nedumerit, dornic să îmi continuu în tihnă ziua de duminică.
Una dintre puţinele zile libere de duminică. Omul insistă, simţindu-mă neîncrezător şi destul de neconectat la subiect. „Nu i-ai văzut pe Mamele şi pe Tincu, şi la meciul cu Dinamo, şi la cel cu Steaua? Ascultă-mă pe mine, blaturi ca acum nu s-au făcut niciodată. E cel mai murdar final de campionat!” Am rămas pe gânduri. Efectul discuţiei cu experimentatul antrenor? Nu mi-a stricat duminica, dar m-a scos din zona aceea de confort care este fatală ziaristului. Şi mi-a adus aminte ceva.
Momentul 0
Cînd eram mai tineri şi mai bănuitori, vedeam blaturi peste tot. Aşa ni se spunea, „peste tot vedeţi numai blaturi!” Vedeam şi scriam. Şi vorbeam. Eram certaţi de oamenii din fotbal pe tonuri care parcurgeau traseul de la dojană părintească la ameninţare interlopă. Nici cu suporterii nu o duceam mai bine. De la etapă la etapă ne făceam alţi duşmani. Iar duşmanii de ieri deveneau fanii tăi la zi, dacă la rând veneau „ceilalţi”. Ca orice luptă inegală şi caraghioasă, dar sinceră şi tenace, cruciada pixurilor noastre nu a rămas fără rezultat. „Momentul 0”, adică abandonarea obligaţiilor şi datoriilor din „Cooperativă”, decretată de conducătorii cluburilor primei divizii la începutul anilor 2000, nu a curăţat fotbalul românesc. A lăsat în urmă o mizerie uriaşă şi a propus o curăţenie îndoielnică. „Momentul 0” mai însemna şi că noi nu fuseserăm nebuni.
„Băi, eşti nesimţit?”
Înapoi în prezent! Credinciosul, neînfricatul şi poliglotul posesor de 5 limbi străine Alexandru Tudor nu a scris nimic în raport despre suspiciunea că fundaşii centrali ai Chiajnei nu şi-ar fi apărat corect şansele în meciul cu Dinamo. Nici lui Adrian Comănescu nu i s-a părut nimic dubios când a arbitrat Chiajna-Steaua. Vorbim despre Iulian Mamele şi Răzvan Tincu.
Şi mai vorbim despre suspiciunea lui Tudor transmisă cât se poate de limpede antrenorului celor doi, Adrian Falub. „Scoate stoperii, că la fiecare fază caută faultul în careu”, i-ar fi strigat Tudor lui Falub conform DigiSport. Replica principalului împricinat nu a întârziat.
Mai mult, intervievat de gsp.ro, Iulian Mamele a contraatacat. Confirmă că Tudor i-a transmis lui Falub că el şi Tincu „au fost jenanţi”, dar aduce elemente noi în discuţie. De exemplu, că Alexandru Tudor l-ar fi încurajat pe Rotariu să alerge şi să ajungă o minge pasată de Palici. „O ajungi, o ajungi!”, îi striga arbitrul transformat în suporter. Dialogul relatat de fundaş este cu adevărat fabulos, halucinant şi supercalifragilistic. „Băi, eşti nesimţit? Nu se poate aşa ceva”, îi zice justiţiarul Mamele lui Tudor. La care Tudor răspunde: „Ce vrei, dom’le, ce vrei? Dacă joacă bine, n-am cum să nu le zic?”
Slabi sau falşi?
Iulian Mamele şi Răzvan Tincu au fost notaţi cu 3 şi cu 4 în Gazetă după meciul contra lui Dinamo. Exact aceleaşi note le-au primit cei doi apărători ai Chiajnei şi după meciul cu Steaua. 3 şi 4.
De ce au jucat atât de prost – „Am fost vinovat la vreo 3 goluri”, mărturiseşte senin Mamele -, rămîne de stabilit. Suspect de prost au jucat băieţii pregătiţi de Falub şi enervant de repetitiv-căutate greşelile lor. Genul acela de greşeli căutate cu lumânarea şi care sar în ochi. Bineînţeles că Mamele „ca fiecare sportiv şi cetăţean” e decis să-şi apere „munca şi reputaţia”, la fel ca Fane Bărboianu mai an. Iulian ameninţă cu procesul, cu comisiile. Sper că nu cu Procesul de la Nurnberg şi nu cu Comisia Warren de investigare a morţii lui JF Kennedy.
Nu-i exclus ca la adăpostul înţelepciunii câştigate prin înaintarea în vârstă, reflexele noastre să fi suferit ceva atrofieri. În această persoană întâi plural îmi permit să-l includ şi pe Ion Crăciunescu. Fostul mare arbitru îl atenţionează pe Tudor că a făcut afimaţii periculoase şi că are nevoie de dovezi. Eu ţin minte că un anume Ion Crăciunescu nu se sfia să oprească meciul dacă simţea că e mascaradă, fără să-i ceară permisiune mentorului George N. Gherghe.