Doamne-ajută!
Ieri a început noul sezon de mers la biserică. Nu se ştie cine are şanse să intre în play-off. Poate Costel Zotta!
Drumul Stelei spre biserica din Pipera a fost presărat cu bune intenţii. Demult, cineva cu mintea trează a observat că bunele intenţii nu duc neapărat spre Rai. Tot în categoria bunelor intenţii trebuie să plasăm şi declaraţia lui Constantin Zotta despre felul în care ar fi procedat el în cazul lui Marius Şumudică, dacă ar fi fost conducător de club. Deci despre bune intenţii şi despre ce rezultă din ele vom vorbi astăzi.
SĂ ÎNCEPEM CU STEAUA, care înaintea meciului cu Concordia a mers duminică dimineaţa la o biserică agreată de Gigi Becali. Contextul a fost provocat de penitenţa impusă de patron păcătosului Gabi Tamaş, iar momentul s-a lipit simbolic de întâlnirea istorică dintre Papa Francisc şi patriarhul Kiril al Moscovei. Pătrunşi de spirit ecumenic, jucătorii echipaţi în treninguri pe care scria FCSB au ajuns la sfântul aşezământ cu un autocar pe care este desenată nu întâmplător o cruce.
But, God, nu Houston, we have a problem! Printre cruciaţii care mai nou se antrenează la Domneşti nu sunt numai creştini, ci şi jucători de alte confesiuni. De exemplu, câţiva musulmani. Bawab, Hamroun. Îmi închipui că şi Suley Muniru. Cu ei ce facem, îi ducem la moschee, la geamie? După cum ar fi o mare greşeală să neglijăm eventualitatea unor viitoare transferuri de fotbalişti de rit mozaic. Şi dacă în locul lui Laurenţiu Reghecampf îl aveam din nou pe bancă pe Ronnie Levy, cum procedam? Antrenorul la sinagogă, să asculte sfaturile înţeleptului rabin, 3-4 jucători la moschee, unde alături de imam ar aprofunda învăţăturile Coranului, şi ceilalţi la liturghia bisericii din Pipera? Nu vi se pare că lucrurile o iau razna?
CREDINŢA ESTE O OPŢIUNE STRICT PERSONALĂ, nu un live cu televiziunile la uşa bisericii. Dacă eşti credincios, crezi singur, nu în grup. Mergi singur la catedrală, la moschee sau la sinagogă şi te întâlneşti în taină cu divinitatea pe care o venerezi. Aspectul ăsta de turmă încolonată nu mi se pare că ar avea ceva comun nici cu Iisus, nici cu Allah, nici cu Dumnezeul evreilor, nici cu Budha al asiaticilor. Are legătură în schimb cu o formă de dictat religios, cu totul străin de învăţăturile creştine. Şi mai are legătură cu un tip de fariseism atât de natural practicat de patronul din Pipera.
Să trecem la declaraţia de bune intenţii produsă de domnul Costel Zotta, fost arbitru, actual expert la Dolce Sport. Nu contează televiziunea, putea să fi fost expert şi la Discovery, ci omul. Iar omul Zotta, fost şi conducător de club, a prezentat o variantă aiuritoare despre cum ar fi procedat el cu împătimitul jucător la pariuri sportive Marius Şumudică.
„Dacă eram conducătorul lui, ieşeam public cu o declaraţie că îi acord tot sprijinul şi că se bucură de toată încrederea. Pe la spate, mi-aş fi căutat alt antrenor”.
Nu ştiu dacă Zotta era obosit atunci când a rostit vorbele astea. Sau dacă Duhul Sfînt l-a mângâiat pe creştet, sfătuindu-l să spună adevărul. Asta ca să rămânem cumva în registrul religios succesiv excursiei la biserică a steliştilor. Involuntară sau produsul unui moment de rătăcire, declaraţia lui Zotta va rămâne documentul inatacabil al dublului limbaj practicat de oamenii din fotbal. O MOSTRĂ PREŢIOASĂ DESPRE IPOCRIZIA care le-a devenit a doua natură. Şi, apropo de lucruri sfinte, sunt tare curios cum arată spovedania unui om de fotbal. Ce îi spune el în faţă preotului şi ce face el pe la spate cu icoanele. Înger, îngeraşul meu…