Negru pe alb
Allison Pineau a fost victima scandărilor rasiste la Zalău. Ar fi bine să nu fie şi victima corectitudinii politice
S-ar putea ca Allison Pineau să aibă dreptate atunci cînd spune că lumea se scufundă. Şi nu în sensul de apocalipsă-surogat prevestit de subtilul plagiator în istorie medievală George Copos. E foarte posibil că lumea se scufundă în violenţă, mîrlănie, promiscuitate, barbarie, înşelăciune, lăcomie, prost gust. Dar pe Allison a deranjat-o ceva precis. Rasismul fără echivoc al galeriei din Zalău.
Mesajul de pe Facebook al handbalistei de la HCM Baia Mare a fost scris la nervi, dar nu trebuie interpretat ca o reacţie isterică. S-a întîmplat după meciul de la Zalău, cîştigat de băimărence şi pierdut gazde, atît în teren, cît şi în tribune. Rezultatul de pe teren contează mai puţin în povestea noastră, importantă este atitudinea suporterilor zălăuani. Pe care i-am cauţiona dacă i-am cataloga doar mitocani. Allison Pineau a fost ţinta scandărilor rasiste ale galeriei după un reţetar clasic. Franţuzoaicei de culoare i s-a amintit că este de altă culoare decît suedezii şi norvegienii care populau, îmi închipui, tribunele sălii din Zalău.
Deranjată de atitudinea acelei părţi a spectatorilor care luptau, se vede, pentru purificarea rasială a mîndrului tîrg din nord-vestul Ardealului, jucătoarea numărul unu a lumii în 2009 a reacţionat. A înfruntat ostilitatea. Urmaşii lui Avrămuţ Iancu nu s-au lăsat însă, luînd-o la ţintă şi pe brazilianca Do Nascimento, şi ea mai colorată decît ar fi trebuit după standardul arienilor din Zalău. Nimic nou nici aici. Rămîne supărarea lui Pineau transmisă pe şleau publicului din România. Pe care nu-l identifică integral „idioţilor” din tribunele de la Zalău.
Nu sună însă foarte bine ameninţarea că ar putea pleca din România. În materie de rasism, România nu este nici mai jos, nici mai sus, nici mai bună, nici mai rea decît alte ţări europene sau de aiurea. Mai avem de lucru pînă ne vom vindeca de prejudecăţi, la fel după cum lumea în general ar trebui să încerce să se trateze şi de virusul corectitudinii politice, care simte discriminare ori xenofobie şi unde nu este. Pineau ştie că România nu este locul cel mai rău de pe Pămînt unde poţi să-ţi faci meseria, altfel nu ar fi revenit aici după experienţa din 2012-2013 de la Oltchim. Am înţeles că este mîndră de originile ei, la fel după cum nici noi, îmi închipui, nu sîntem în culpă din cauză că avem tenul deschis la culoare.
Ca minim gest reparatoriu, cineva ar trebui să-i ceară scuze lui Allison Pineau. Cineva din federaţie. Poate chiar cineva de la Zalău, de ce nu Gheorghe Tadici, antrenorul echipei locale. Dacă ar proceda aşa, ar demonstra că sub nici o formă nu a fost fermentul ideologic din spatele scandărilor scabroase ale galeriei zălăuane. Că prin ieşirile în decor din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat – a „demascat-o” pe Anja Andersen că este lesbiană, şi-a manifestat nu o dată pornirile misogine, de care, de exemplu, se leagă şi „dezvăluirea” că jucătoarele de la naţională sînt beţive – nu ar fi stimulat o stare de spirit favorizantă violenţei verbale din tribune. Ce spuneţi, domnule Tadici, credeţi că Pineau este aşa de neagră în cerul gurii încît să nu vă accepte scuzele?