Roman sau român? Poate doar fotbalist
Discuţia despre revenirea lui Radu Ştefan la echipa naţională propune un nou episod. Nea Puiu urmează să joace rolul peţitorului
Ştefan Daniel Radu debuta în echipa naţională într-un meci amical contra Moldovei în 2007. Nu împlinise încă 21 de ani. Ştefan Daniel Radu juca la Dinamo, unde făcea cuplu cu Cosmin Moţi în centrul liniei defensive. Probabil cel mai bun cuplu de fundaşi centrali ai lui Dinamo de la Sandu Gabriel şi Sătmăreanu II încoace. Asta pentru cine îşi mai aminteşte cine erau Sandu Gabriel şi Sătmăreanu II. Peste încă un an, tînărul nostru erou se transfera în Italia, la una dintre cele mai aristocrate grupări fotbalistice din Peninsulă. Pentru următorii 10 ani, „naţionala” părea să fi cîştigat un fundaş de picior stîng, bun şi pe flanc, şi în centru.
Aşa cum bănuiesc că aţi înţeles, Ştefan Daniel Radu este unul şi acelaşi om cu Radu Ştefan, jucătorul lui Lazio din 2008. Radu Ştefan continuă şi astăzi să fie jucătorul lazialilor, pentru care a strîns deja aproape 200 de prezenţe în Serie A. Acolo unde a prins perioade şi mai bune, şi mai rele, acolo unde a fost şi lider, a se citi căpitan, şi rezervă. Din perspectiva carierei internaţionale, lucrurile sînt simple şi neclare totodată. După mai multe absenţe cusute cu aţa verde a unor certificate medicale, Radu Ştefan şi-a întrerupt unilateral relaţia cu echipa naţională. Acolo unde nu s-ar fi simţit primit cu braţele deschise. Acesta este motivul pentru care unul dintre foarte puţinii fotbalişti români care evoluează constant la un club cu nume din fotbalul cu atestat de înaltă calitate nu şi-a construit o carieră la echipa naţională.
Caz rar, nu unic, Radu Ştefan a închis din proprie iniţiativă uşa care ducea spre reprezentativă, alegînd să îşi consume energia exclusiv la echipa de club. Comoditate sau pragmatism? Şi, şi. Radu are la Lazio o frecvenţă de peste 20 de partide oficiale pe sezon şi o medie a notelor de 5,5, ceea ce îl plasează în zona dintre mediocru şi acceptabil pe o scară a valorii fotbalistice. Totuşi, din cauza absenţei de durată a lui Raţ, se reia discuţia despre o alternativă viabilă pe postul de fundaş stînga în vederea Euro 2016. Iar Radu Ştefan rămîne o soluţie măcar decentă, mai ales că el poate fi folosit şi ca fundaş central de picior stîng. Unde a şi evoluat ultima etapă pentru Lazio! Cu Gardoş ieşit din schemă din cauza unei convalescenţe care se prelungeşte nedefinit, cu Chiricheş care joacă la Napoli cînd i se accidentează colegii sau cînd le naşte nevasta şi cu Dragoş Grigore alungat de Toulouse undeva prin Qatar, prezenţa unui fotbalist cvasititular în Italia la o formaţie alta decît Frosinone sau Carpi pare un lux. Pe care, teoretic, ni-l permitem.
De-a lungul ultimilor ani, au fost mai multe tentative de a-l întoarce din drum pe Radu Ştefan, chit că toate drumurile duc la Roma. Inclusiv Ovidiu Ioaniţoaia acum cîţiva ani a avut o discuţie amicală cu el, din care au rezultat un alt refuz şi un excelent interviu. La început de mandat, preşedintele Răzvan Burleanu şi-a încercat şi el norocul, bazîndu-se pe schimbarea lui Piţurcă, omul care ar fi stat la originea boicotului decretat de Radu Ştefan. Ilie Dumitrescu susţinea la DigiSport că merită încercat din nou şi că Puiu Iordănescu, de la înălţimea prestigiului personal şi a calităţii de selecţioner, ar fi cel mai nimerit să o facă.
Radu Ştefan nu a mai jucat pentru România din 22 martie 2013, de la Ungaria-România 2-2, preliminarii pentru Cupa Mondială din 2014. Ştefan Radu are 29 de ani şi este sub contract cu Lazio Roma pînă în 2020, deci are o mie de motive să-şi protejeze interesul personal şi să fie puţin receptiv la ipotetica glorie oferită de „naţională”. Puiu Iordănescu are o mie de motive să nu se roage de Radu Ştefan. Rigiditatea, încăpăţînarea, spiritul cazon, inerţia ar fi doar cîteva. Îl vedeţi pe nea Puiu la un bistecca fiorentina udat cu un Montepulciano D’Abruzzo cum se roagă de Radu Ştefan să vină la Euro?