Patriotismul intravilan al lui Marica

După ce a semnat puricînd fiecare virgulă a contractului, aflăm că atacantul a tergiversat pentru ţară. Lăsaţi!

Vorbele simple au un impact formidabil. Cînd a atins solul lunar, întîiul pas al unui pămîntean pe un corp extraterestru, astronautul Neil Armstrong a spus „Un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire”. Emoţie! Istorie în direct! Ce mai contează că unii, mai cîrcotaşi, dar cu argumente care ţin de principiile fizicii, au spus mai apoi că „aselenizarea” a fost un film SF turnat în Deşertul Arizona? Sau Nevada!

„Vin în România pentru România” ne-a transmis Ciprian Marica după ce a semnat cu Steaua. Emoţie. Istorie (fotbalistică) în direct. Istorie fotbalistică românească, nu universală, să păstrăm simţul proporţiilor. Dar în cazul lui Marica este sigur că el a aselenizat la Steaua, oricît de cîrcotaş şi fizician ai fi. Ciprian este de acum şi în acte jucătorul Stelei, nu doar în imaginarul inimaginabilului său patron. Şi da, se poate spune că el a aselenizat după cîte episoade demne de Star Trek au precedat această semnătură. Cîte tentative nereuşite de andocare, cîte ieşiri în spaţiu şi mai ales în decor s-au petrecut în ultimele săptămîni! Ce energii consumate, ce de ediţii speciale şi cîte breaking news-uri care anunţau după-amiaza una, seara alta, pentru ca dimineaţa să revină la pista iniţială. Media a numit toată zbaterea asta  telenovelă. Greşit. A fost o comedie de situaţii. Pe bani, pe terenuri în intravilan. Acum, cînd personajul nostru principal a plecat spre Antalya, intrăm în cine-verite.

Vom vedea cum se va adapta Marica la miracolele lui Thomas Neubert despre care pomenea cu suficientă ironie Cosmin Contra la un „Fotbal Club” pe DigiSport. Sîntem curioşi cum va arăta fostul elev al lui Contra la finalul stagiilor de pregătire, dacă va fi obiect de discordie & dispută între Reghecampf şi Iordănescu. Ne vom lămuri dacă îi va ţine genunchiul cel îndelung şi repetat operat. Mai încolo, după ce sezonul va fi început, vor mai fi şi alte încercări în afara adversarilor din teren. Fiindcă vor urma mesajele otrăvite ale preacucernicului de la palat, că doar nu ne închipuim că Marica va juca mai bine decît Messi şi Neymar la un loc. Există în toate aceste timpuri viitoare speranţă şi nesiguranţă, aşteptare şi nerăbdare. Nu în ultimul rînd, curiozitate amestecată cu simpatie la adresa unui jucător încă important pentru fotbalul nostru.
Şi acum lucrurile mai puţin plăcute.

„Vin în România pentru România” sună bine la popor. Gîdilă coarda patriotică. Dar este un fals uriaş. Ciprian Marica nu a venit la Steaua pentru binele României, fie el şi fotbalistic, ci pentru mai binele personal. Care se traduce într-o miză financiară – milionul pentru accederea în grupele UEFA Champions League – plus salariul mediu pe economia naţională sublimat într-un teren de nişte sute de mii de euro de la „nea” Gigi. „Vin în România pentru România” mai înseamnă tot bani care pot ajunge în contul fotbalistului dacă el va prinde lotul pentru Euro 2016, şi aici nu vorbim atît despre prima de participare la turneul din Franţa, cît despre orizontul unui nou transfer în străinătatea acum renegată. Alt transfer, alţi bani. Apropo de mult cîntata echipă naţională, Ciprian a fost mereu vîrf de lance la negocierile primelor – inclusiv în campania pentru Euro 2016. Tot dintr-o formă originală de manifestare a patriotismului?

Nu îi număr banii lui Marica. Nici nu îi iau la puricat sentimentele patriotice. E doar un apel la sinceritate. Este cel mai greu exerciţiu în lumea fotbalului. Mai greu decît toate exerciţiile lui Neubert.