Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Oli, vehiculul electoral al lui Gino

Cam multe secrete pentru „Ghici ciupercă cine-i”. Contra a făcut şi el pe misteriosul până în ultima clipă, aşezat în maşină la dreapta lui Mihai Stoichiţă. Federaţia nu dispunea de multe variante în alegerea selecţionerului, aşa că nu se poate […]

...

Viaţa după Contra

Probabila plecare a lui Contra spre naţională naşte o reacţie în lanţ. Succesiunea la Dinamo este o problemă complicată, nu doar fiindcă Negoiţă e strâns la pungă, ci din cauză că în Ştefan cel Mare cam toată lumea e nervoasă. […]

...

Ziua Independenţei

Emoţia persistă. Sau este vorba despre umor involuntar? În comunicatul FRF scrie negru pe alb „Christoph Daum îşi întrerupe mandatul de selecţioner al naţionalei României”. Carevasăzică, antrenorul german nu a fost demis şi urmează o pauză în care va evalua […]

...

Live at Pompeii, timpul suspendat al lui David Gilmour

Profilul se metamorfozează pe negândite într-o efigie din cetatea pierdută a Pompeilor, prin care călătoreşti cu ajutorul imaginilor reconstituite de computer. Aproape că simţi cum pulsează viaţa îngropată sub lava Vezuviului. Regizorul Adrian Maben şi-a şlefuit opera de acum 45 […]

...

Dinamita din urma lui Daum

Aţi observat probabil că nu s-a făcut gaură-n cer atunci când Comisia Tehnică a anunţat plecarea lui Christoph Daum. Munţii nu s-au cutremurat şi nu s-a deschis o falie către alt tărâm. Unul cu calificări pe bandă rulantă. De asemenea, […]

...

Cei care aleargă foarte mult

Nadal vorbeşte la superlativ despre Djokovici. Iar Simona Halep presupune că unii nu obosesc fiindcă au muncit mai mult decît ea

Permalink to Cei care aleargă foarte mult
marți, 12 ianuarie 2016, 12:12

Finala turneului de la Doha tocmai s-a terminat. Novak Djokovici a cîştigat în faţa lui Rafael Nadal cu 6-1, 6-2. I-au fost suficiente o oră şi 13 minute. După zeci de „o, la, la”-uri, comentatorul francez al partidei a catalogat victoria sîrbului drept un marş imperial. În franceză sună şi mai bine, şi cumva mai original decît în română. La festivitatea de premiere, cuvintele lui Rafa Nadal cad greu. Există în ele uimire, admiraţie şi obidă. Capitulare. „Cred că nimeni nu a jucat tenis la acest nivel în toată istoria. De cînd sînt eu în acest sport, nu am văzut pe nimeni care să joace în asemenea fel”.

Pentru cine ştie ce fel de jucător este sau a fost Nadal, vorbele astea ar trebui să provoace mai degrabă un zîmbet revanşard decît tristeţe. Terminatorul de ieri a fost răpus de terminatorul de azi în mai puţin de o oră şi un sfert. Omul care ieri nu obosea, nu pregeta, nu greşea, omul care juca şi mai bine atunci cînd era încolţit a fost învins încă o dată de omul zilei. Noul Robocop. Novak Djokovici a dus scorul la 24-23 în întîlnirile directe cu Rafa. Şi a urcat ştacheta perfecţiunii & rezistenţei undeva foarte sus. Pînă acolo unde un altul, mai bine antrenat, mai corect hrănit, şi mai fără gluten, cu sîngele mai subţiat, cu hemoglobină şi mai multă şi cu o voinţă supraomenească va veni şi-l va îngenunchea pe regele Novak.

Ajungem astfel în punctul în care ieşim de pe teritoriul geometric al tenisului, acolo unde traiectoriile loviturilor sînt rezultatul pregătirii specifice, al tacticii elaborate de antrenor şi, din ce în ce mai puţin, al intuiţiei jucătorului sau jucătoarei. Poposim inevitabil pe teritoriul minat al discuţiei despre doping. Despre substanţe şi proceduri interzise. Un spaţiu nefrecventabil din punctul de vedere al celor mulţi, foarte mulţi, care nu au nevoie de proba A sau de proba B, ci de eroi care nu pierd niciodată. Ei sînt iubitorii sportului care nu şi-au pierdut inocenţa. Şi sînt de invidiat.

„Există dopaj în tenisul înalt?”. Întrebarea este pusă de Cătălin Ştefănescu la „Garantat 100%”. Interlocutoarea este Simona Halep. Răspunsul vine natural, ca un rever în lung de linie. Specialitatea Simonei. „E o întrebare dificilă, pentru că nu avem de unde să ştim. Dar sînt sportivi care mă uimesc din punct de vedere fizic. Sînt sportivi care aleargă foarte, foarte mult. Eu sînt acolo, în mijlocul lor, alerg şi eu 2-3 ore, dar la un moment dat nu mai pot, obosesc. Alţii pot să alerge şi 5 ore, şi 6 ore, ceea ce mi se pare foarte mult. Dar poate că ei au muncit mult mai mult decît mine şi au ajuns să fie în stare să facă acest efort. (…) Nu ştiu, dar mulţi sportivi sînt roboţi, sau cel puţin aşa arată, aşa se comportă. Eu refuz să fiu un robot”.

Mă abţin să comentez răspunsul Simonei, pentru că am o idee formată despre proliferarea şi continuitatea fenomenului doping în sport. Unii vor spune că am şi o obsesie. Se poate. N-ar fi totuşi un exerciţiu inutil să recuperaţi ultima ediţie a emisiunii realizate de Cătălin Ştefănescu, a cărui invitată a fost Simona Halep. Înregistrarea ei poate fi accesată gratuit pe platforma TVR Plus (AICI). Dialogul dintre cei doi nu este deloc gratuit. Nu spun mai mult, fiindcă miroase a doping intelectual faţă de un prieten. Şi nu e cazul.

Comentarii (15)Adaugă comentariu

abece (44 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 13:45

Djokovic in 2009 se retragea in sferturi la AO intr-un meci cu Roddick, in setul 4 din cauza caldurii excesive si a starii de oboseala resimtite.Cativa ani mai tarziu acelasi jucator, la acelasti turneu, in aceleasi conditii e in stare sa duca meciuri maraton de peste 4 ore.Clar a lucrat mai mult…la substantele pe care le foloseste

Bibicul (35 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 14:23

Citez: „Dialogul dintre cei doi nu este deloc gratuit. Nu spun mai mult, fiindcă miroase a doping intelectual faţă de un prieten. Şi nu e cazul.”. Adica? Spuneti mai mult, spuneti-o direct, ca sa priceapa si vulgul.

Cristian Geambaşu (567 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 16:05

Nu voiam ca prin evocarea unei discutii de la o televiziune sa para ca fac reclama unei emisiuni. Desi fiind o emisiune culturala, nu cred ca era o problema. Iar prietenul este Catalin Stefanescu. Dar nu cred ca era foarte greu de priceput. Ne mai alintam si noi, nu maestre?

Cristian (55 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 15:35

Sal Bibicul,
asa e, nici eu n-am priceput ultima fraza.
Poate detaliaza autorul…ms

Cristian Geambaşu (567 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 16:06

Idem Bibicul.

dani (31 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 17:24

Djokovic=fortza, rezistentza, precizie, tupeu. Este cel mai bun tenismen din istoria acestui sport? Posibil, dar nu se poate afirma cu certitudine, pt ca au existat si alti tenismeni, in anumite epoci, care si-au surclasat adversarii. Rod Laver, Borg, Sampras, citeva exemple.

Andrei (2 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 17:42

In 2012 la Australian Open Djokovic a jucat 5h in semifinala de vineri cu Murray si 5h 53m in finala de dumica cu Nadal (cea mai lunga finala de GS) … si a si castigat finala. Se pare ca Djokovic alearga cam prea mult.
Cat despre Simona, spre deosebire de Djokovic, am vazut meciuri de ale ei in care a parut fara vlaga, cazuta fizic.

Bibicul (35 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 18:14

Domnule Geambasu, jos palaria pentru delicatetea dumneavoastra. Emisiunea domnului Catalin Stefanescu merita reclama, merita sa fie promovata! De altfel, este printre putinele emisiuni de la TVR pe care le apreciez.

Adrian Rus (1 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 18:19

Domnule Geambasu, va admir tocmai pentru ca nu va eschivati in a prezenta evidenta. In urmatorii ani, cred ca vor fi inventati roboti, in rol de sparing partner pentru generatiile urmatoare de sportivi. Da, sunt nostalgic dupa acea perioada, scurta, intr-adevar, cand fotbalistii nu-si ascundeau grimasele dupa 3 sprinturi si o deposedare esuata.

eusebiu (1 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 18:38

2,65km cu Lisicki si apoi 2,8km cu Azarenka. Nu veti gasi o astfel de performanta (aproape 5,5km „back to back”) la nivel WTA Slams* in 2015. Poate nu e Halep cea mai in masura sa vorbeasca despre alergat.

*in afara turneelor de Mare Slem nu sunt oferite date despre distanta acoperita pe parcursul meciurilor.

Cip (66 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 9:50

Bine punctat!
Cred ca toti se dopeaza (inclusiv Halep). Doar ca unii pot sa sara calul de la atata doping si de aici discutia despre limita robot-om.

Gizas (5 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 10:37

As vrea sa vad si eu emisiunea culturala din 10 februarie 2013. Pe tvr+ nu merge, iar pe you tube e doar promo 1 minut. Ce sa fac, ce fac, sunt un pic cam disperat 🙂

same (53 comentarii)  •  20 ianuarie 2016, 11:57

apropos, cand te mai intalnesti cu dl Catalin sa-i zici ca un cititor ii spune ca e parca prea sablonat, nu stiu, pare usor rigid, prea riguros, scolastic, rigiditatea i se simte apoi si in ton, nu e relaxat. Parca are un nod un gat si crispeaza usor s pe interlocutor. Vine inarmat pana in dinti cu citate (ale celui intervievat sau nu) tiparite pe acele hartii, pe care le tine de asemenea atat de rigid, ca un scolarel tocilar. Astea se simt pana la fotoliul telespectatorului. Totul duce la o senzatie de „fake”, dar nu in sensul de fals, ci de „artificial”, de adaugit, de interpus intre el si interlocutor, se instituie un obstacol intre el si acela, nu trece, nu sticla, ci garduletul la cel din fata lui, nu „intra la el” ca sa ciocneasca un pahar de bere, lucruri ce se resimt nu numai intre cei doi, si da, nu trece sticla asa bine pana la mine acasa. Asa te ameninta cu fituicile ale cu citate si para-citate ca tin minte ca la o emisiune cu Joe Cocker, dupa un citat destul de lung, citit meticulos intr-o engleza corecta dar obositor de protocolara, fiindca era vorba chiar de spusele lui l-a facut sa exclame pe starul britanic ceva de genul „chiar asa?”, l-a ironizat putin pe moment pe cel care-l speriase de meticulozitatea cu care cita si se pregatise, intr-un colt uitat de lume, intr-un studio de televiziune din Romania. Nu era emis niciun adevar revelat personal, nicio america descoperita, parca niste afirmatii generale despre muzica, nici el nu stia cand si de ce le-o fi dat. S-a simtit insa cu ocazia asta insa o leaca de complex provincial al celui ce statea in fata unui star „vestic” gata sa soarba orice cuvintel dintr-o afirmartie ordinara, cu care eventual sa-l dea gata.., cat de profesionist este. Joe Cocker parca prin asta a vrut sa-i arate ca nu e cazul, ca prea se vede ca e provincial, prea razbate complexul, nu rostise cuvinte suflate cu aur. Relaxeaza-te omule!

cam asta i-as zice si eu. Strict personal si relativ la o portiune mai „estetica” a lui. Altfel, emisiunea e bunicica, reusita, isi atinge tinta, e simtitor peste media emisiunilor tvr, si enorm de mult peste ernorm de multe emisiuni ale televiziunilor comerciale-romanesti (scuze de pleonasm)

si stiu ca iti e greu sa-i arati aceste randuri, ca un prieten. Stiu. Incearca, totusi.

Virtual server (1 comentarii)  •  24 decembrie 2016, 15:26

De fiecare data cand te gandesti ca ai vazut tot ceea ce se poate vedea, apare ceva nou care sa te socheze si sa iti ridice multe semne de intrebare. Este si cazul performantelor de-a dreptul incredibile pe care le poate atinge organismul uman.