C-aşa-i românul! Cu ciomagul, domnule Toma?

Lumea a reacţionat moderat la articolul "Nişte csikszeredentişti". Dar manifestările de la Gheorgheni şi de aiurea continuă. La fel şi dezbaterea din Gazetă

Evit să mă inspir din citate celebre, să scriu despre ultima carte citită sau despre ultimul spectacol/film văzut şi detest să-mi construiesc articolele din mesajele cititorilor. Nu pentru că ultima carte sau ultimul film nu ar merita asta, ci din cauză că mi se pare un mod teribilist-copilăresc de a te da cult în faţa audienţei. Cît despre mesaje, nu le invoc şi nu le dau copy-paste nu pentru că nu le citesc şi nu mă interesează conţinutul lor ori pentru că mă situez mai presus de părerile altora. O fac din convingerea că omul căruia mă adresez vrea opinia mea, fie ea şi greşită, nu ecoul gîndurilor altora.

Am aşteptat nerăbdător (aş exagera să zic cu emoţie) reacţiile la articolul „Nişte csikszeredentişti” pentru că era o temă sensibilă. Tema scandărilor pro Ţinutul Secuiesc şi antiromâneşti de la mai multe întreceri sportive găzduite în judeţele Harghita şi Covasna. Ştiam că vor fi puţini neutri şi că masa cititorilor se va scinda între cei care vor găsi bine venit editorialul, eventual descoperindu-i şi anumite calităţi literare, şi în contestatari vehemenţi, care mă vor acuza de şovinism mascat în patriotism demodat, observînd în acelaşi timp calitatea deplorabilă a scriiturii propriu-zise.

Cu inevitabilele excepţii, mesajele nu au fost violente şi au mers pe ideea de dezbatere. Bineînţeles că am primit nenumărate recomandări bibliografice, iar asta s-a suprapus cu devoalarea diplomei mele de inginer – lucru descalificant din punctul de vedere al orizontului cultural după părerea autorului mesajului. Aşa cum era de aşteptat, răspunsurile favorabile articolului au părut să vină mai ales din ceea ce se numeşte încă Regat, iar părerile critice sau nuanţate din Ardeal, de la compatrioţi de etnie maghiară (secuiască?!), dar şi de la români locuitori ai atît de sensibilului spaţiu pomenit.

Pornind de la titlul articolului, cineva m-a acuzat de iredentism şi, succesiv, de reminiscenţe ale gîndirii comuniste. Cel puţin la nivelul vocabularului. Mărturisesc că am rămas pe gînduri o clipă. Poate are dreptate omul „csongi”, cum se semna cel care trimisese mesajul. Am dat fuga la DEX, unde am găsit următoarea definiţie: „Mişcare politică naţionalist-şovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care conaţionalii lor sînt în minoritate”. Mi se pare suficient de clar. Rămîne însă subiectul articolului. Gazeta continuă să strîngă mărturii ale oamenilor implicaţi instituţional şi ale suporterilor. Opiniile unor conducători de ONG-uri, cum ar fi Mircea Toma, preşedintele ActiveWatch, organizaţie pentru drepturile omului, care militează pentru comunicare liberă în spaţiul public.

„Din punctul nostru de vedere, intonarea acestui imn (n. r. al Ţinutului Secuiesc) este perfect legală. (…) Dacă ei îşi cîntă imnul ca pe o formă de manifestare a identităţii culturale, ăsta este un gest care le adresat lor. Dacă el este interpretat ca o ofensă de românii prezenţi acolo, asta este mai degrabă problema românilor (…) Iar dacă românul vine şi aplică un ciomag în freză ungurului, nu-i OK”, spune Mircea Toma. Realizat de Andrei Crăiţoiu şi accesibil exclusiv pe platforma digitală a Gazetei, interviul cu preşedintele ActiveWatch merită citit integral. Personal, deşi mi se pare că argumentaţia domnului Toma are multe inexactităţi, fiind împănată cu o serie de clişee ideologice ongiste, nu am de gînd să iau ciomagul să-i dau în cap. Îmi voi manifesta identitatea culturală mîncînd o mămăligă cu smîntînă şi aşteptînd ca totuşi autorităţile să arate că întîmplările de la Gheorgheni şi din alte localităţi transilvănene intră în contradicţie cu legile statului român.