De la 18 la 19 ani

Vă mai amintiţi de Cristina Laslo sau de Bianca Bazaliu? Ei bine, ele nu-şi mai amintesc!

Mergem pe ideea că numerele nu mint. Atît doar că matematica poate oferi doar explicaţii cantitative. 12 din 16. 12 handbaliste dintre cele 16 campioane mondiale anul trecut în Macedonia la categoria de vîrstă sub 18 ani participă acum la Mondialele sub 19 ani din Spania, la Valencia. Aritmetic stăm bine. Cu handbalul stăm rău. Exact ce încercam să vă spun despre limitele numerelor. România U19 şi-a compromis şansele de promovare în fazele superioare ale competiţiei după înfrîngerile în faţa Franţei şi Ungariei. Nimic nu mai seamănă cu povestea frumoasă de anul trecut. În loc de entuziasm, blazare. În loc de ambiţie şi determinare, efort steril şi plictiseală.

Acesta nu este un articol-rechizitoriu. Nu totul se face şi se scrie în registrul de presă-jandarm naţional. Dar dezamăgirea există. Întrebările trebuie să îşi găsească măcar glas dacă nu şi un răspuns. Ce s-a întîmplat în anul care a trecut peste aceste fete? Antrenorul Aurelian Roşca a rămas în funcţie, lotul nu a fost bîntuit de accidentări. Este ceva ce nu ştim noi care se petrece cu mintea şi cu corpul acestor fete între 18 şi 19 ani? Păi, parcă în urmă cu 12 luni, tocmai asta aplaudam, maturitatea Cristinei Laslo şi a colegelor ei. Şi seriozitatea. Şi nu doar asta. Inspiraţia, puterea de luptă, bucuria de a cîştiga. Le-am înconjurat cu simpatie, le-am creditat cu speranţele noastre. În sfîrşit, ne spuneam satisfăcuţi, centrele de excelenţă îşi arată roadele. Acum am fi tentaţi să zicem poamele.

Iar ele… Ele, ce? „Ne-au înşelat aşteptările”? Este şablonul care trebuie evitat. Fetele mondiale din Macedonia nu ne erau datoare, dar îşi erau datoare. Respectul de sine al unui sportiv presupune o ţinută a performanţei în numele căreia nu cazi pe locurile 9-12 de pe prima treaptă a podiumului în decurs de 365 de zile. Li s-a urcat la cap fetelor? „Se cred”? Posibil, dar cam repede. Sau poate că pur şi simplu au prins o formă slabă (chiar toate?, şi de ce mai ales vedetele Laslo şi Bazaliu?), nişte zile negre. Bine, dar pentru a evita asta sînt antrenorii, de aceea există metodele moderne de pregătire şi de dozare a efortului. Mijloacele medicale ştiinţifice de atingere a formei sportive maxime la momentul potrivit. Aurelian Roşca şi colaboratorii lui nu au numai o ipotetică răspundere pentru înfrîngerile pe linie de pînă acum. Au o implicare concretă. Să nu aruncăm povara unui turneu ruşinos în cîrca unor puştoaice de 19 ani, fie ele şi amatoare de manele!

Cu sau fără unduiri din buric, e important să reţinem vorbele Aurorei Leonte. Pentru Laslo, Bazaliu şi compania, doamna Leonte este dublă campioană mondială cu România la handbal. Senioare, nu junioare. Şi cîştigătoare a Cupei Campionilor Europeni cu Ştiinţa Bucureşti. Cînd cîştiga primul titlu mondial pentru România, Aurora Leonte avea cu doi ani mai mult decît Bazaliu şi Laslo. „Dacă pînă la 20-21 de ani nu prindeai echipa naţională (de senioare!) şi nu cîştigai o competiţie importantă însemna că te-ai plafonat”, îmi spunea doamna Leonte privind o fotografie cu portăriţa naţionalei României la handbal în 11, care zbura din bară în bară într-o poartă cu dimensiunile celei de fotbal.

Vorbim despre handbalul altor timpuri? Nu cumva vorbim despre alte timpuri ale handbalului românesc?